Antitetic

Si parca ceva nu ma lasa sa renunt la scris...o parte boema care isi cere birul...totul pare mult mai grav cand e scris cu niste litere negre pe un fundal cafeniu...am recitit postarea de acum 2 minute si mi s-a parut trista...de ce as renunta?...dar vreau si o pauza...astept inrosirea frunzelor ca un preludiu al melancoliei...fiecare fosnet facut de o frunza care cade sa se transforme intr-un apus mut...pana atunci ma las cuprins de rutina agatat de o ata subtire..de o idee...

Ma indepartez...

Mai bun era un inceput "incet,dar sigur" dar ma pierd in fiecare zi in tot felul de clisee si vreau sa evit aceasta rutina...

Vreau o pauza de la framantari,de la ganduri ,de la scris,de la citit...mi se pare mult mai atractiva viata in cea mai pura forma a sa...produsul brut...neprelucrat...netrecut prin filtrele sufletului...spontaneitatea fiecarui lucru marunt,compunerea sentimentelor pe portativul vietii...

Am de invatat din fiecare experienta a vietii,mai buna,mai rea...totusi fara sa-mi dau seama invat...pauza de scris...