Nu te-a uitat nimeni

Inghetat, dar cu vin rosu cu rom si migdale prin vene.Asa m-a gasit iarna.Am stat in culcusul meu format din vise , pana acum...Un moment de linsite presarat usor de fulgii de nea ce continua sa cada neincetat , totul prinzand o vibratie infundata...parca in acest peisaj si sunetul uita sa se mai prelinga prin urechile noastre.

Intr-un final si timpul a inteles si mi-a acordat o secunda in care totul a incremenit...si pe mine prins in acest flesh cu ochii spre luminile din parc,cu gandul la...la..la prea multe ca sa le pot scrie acum.Aceasta secunda se prelungeste si nu se mai termina,nimic nu se mai misca,nimic nu se mai aude si mi-e frica de aceasta liniste mormantala,oare ceilalti aud ce gandesc? Acum,in acest moment de panica atemporala pot sa ma gandesc la...tot.Simt ca iar sunt eu,dupa o perioada in care am uitat total de propria persoana,captiv intr-un ceas analog ce continua sa mearga fara oprire,parca mereu impins de la spate de un demon format din rotite zimtate.

Amintirile,gandurile,ideile ma invadeaza,sunt coplesit si totul ma face sa fiu fericit.Sunt acelasi,neschimbat...am stat bine ascuns si nimic din ce a fost nu a disparut,a stat ,ca o umbra omniprezenta in subconstient si a asteptat prilejul sa iasa la suprafata...si acum iata-ma aici...iarna...dar cand am plecat parca era vara si cald...Amintirile sunt tot acolo,nesterse,imagini vizuale auditive si sensitive ce formeaza un film alb-negru din trecut.Detaliile nu s-au pierdut si chiar si firele de praf stiu unde sa se aseze pe pelicula.La sfarsitul filmului ma gasesc iar sprijinit de terasa,inconjurat de o patura alba si inghetat.Vad cu ochii din trecut , prezentul...o lacrima trista cade pe zambetul fericit...

Despre "frumos"

Daca cineva m-ar intreba ce-i frumosul i-as raspunde simplu "Nu Stiu".De ce nu stiu?Pentru ca nu stiu daca cei din jur apreciaza aceleasi valori ca si mine.

Apreciem frumosul intr-un mod subiectiv si poate ca ceea ce cred eu a fi frumos,pentru altii ar fi urat si vice-versa.

Apreciez frumosul strict din punctul meu de vedere si nu pot sustine ca ar fi ceva universal valabil.Probabil ca cei din jurul meu,mai ales prietenii mi-ar imparatsi ideea,pentru ca am crescut impreuna avand aceleasi idei.

Totul tine de cei din jur,ce ne influenteaza incontinuu,din momentul in care ne nastem pana cand murim.Acestia ne inflluenteaza ideile,si probabil ne fac sa vedem lucrurile in felul lor,dar usor schimbat de propria perceptie.Aceasta schimabare adusa de tine insuti,la opiniile altora,nu este una de profunzime,in care separi cu totul frumosul de urat,ci este una mai superficiala conturata de gradele de comparatie.

Daca tot insisti sa ma intrebi ce e frumosul pt mine pot sa-ti zic "Viata de licean","Colega de liceu","Mirsoul de scortisoara si mandarine iarna","Bradul de Craciun","marea","plaja","ninsoarea de afara"....

Negrul a devenit alb

Cel putin asa mi se pare acum...Totul e pe dos...Nu stiu cu exactitate cum ar trebuii sa mearga totul ca sa fiu pe deplin multumit.Mereu tindem spre acea stare de multumire deplina dar probabil este doar un miraj si nu ai cum sa sa atingi cu adevarat acea stare.Si din ce in ce mai mult sunt convins ca eu,noi ,suntem de vina pentru tot ce se intampla in jurul nostru.Noi suntem autorii propriilor vieti si le desenam cum vrem,sau mai bine zis cum putem.Noi suntem creatorii proprilor probleme si intr-un final tot noi suntem cheia care ne scapa de aceste probleme...

Nu putem schimba trecutul...trist...si de fiecare data trecutul ne atrage atentia asupra prezentului.Putem schimba doar viitorul si uneori chiar prezentul.

Dar cand ceva merge prost,atrage dupa sine mai multe lucruri care merg prost.Si toate se strang intr-un interval scurt de timp.Si tot incerci sa scapi de aceste stari dar vin in valuri si te cuprind.

Cand nu te mai astepti la nimic bun,apare o mica usita de iesire.

10 minute petrecute cu ea..ah..ea...intr-un colt de strada,impartind acelasi frig prin trupuri si aceiasi stare melancolica si visatoare in interior.Nu vreau sa sa termine aceasta clipa si incerc sa o prelungesc cat mai mult dar niciodata nu pot sa o prelungesc cat de mult as dori.Aceasta neputinta este un amplificator al constiintei interioare ce imi spune mereu ca un ecou pierdut ea...ea...ea....Este ca un parfum fin ce face ca toate probleme tale sa se evapore si sa fie si ele luate de vantul tomnatic.Vad totul printre niste suvite de par ce se zbat odata cu vantul rece...

Ca prin minune numai stiu nici trecutul nici viitorul ci traiesc prezentul intr-o euforie continua fragmentata de delicate atingeri calde dar in acelasi timp reci...

Imi pastrez starea interioara pe cat de mult pot dar se pare ca asta nu decid eu,decide un chip gri,sters in locul meu,ce strange toate grijile luate de vant si ca un vartej le aduce inapoi...

"Inapoi pe pamant,Bucuresti,tramvai..."si iar ma pierd in grijile cotidiene dizolvandu-ma intr-o ploaie rece...

Parfum de cappuccino

Stau in pat si privesc un perete gol,doar doua linii de lumina alba il strapung intr-un mod misterios.Nu pot sa dorm. Cappuccino m-a tinut de vorba pana la ora la care pot sa urmaresc apusul lunii.Este fin,atat din punctul de vedere al gandurilor cat si a zambetului ce se infiripa pe fata mea de fiecare data cand ma lasa sa-i simt aroma evaporata din esenta sa.Sunt sentimentele ce se trezesc dupa atata timp doar dintr-o simpla atingere, miros de coaja de portocala sau aroma unui ceai de mult gustat.

Stau si privesc panza noptii insirata peste cerul senin.Iar cineva a scapat pe ea mici pete de vopsea luminate de departe.Norii usor dizolvati de albastrul inchis par munti pusi in reflectorul nocturn,luna.Totul pare atat de limpede si linistit.Parca astept ca ceva sa deranjeze aceasta liniste dar nimic nu se petrece. Ca o pictura uriasa pe care incerci sa o cuprinzi cu o singura privire,dar nu poti, pentru ca in permanenta ceva iti atrage privirile si te face sa te simti marunt pe langa imensitate sa.Copacii,paznicii goi ai noptilor de toamna strajuiesc aleea.In lumina felinarelor ,palide ce au fost martorii plimbarilor nocturne a oamenilor ce continua sa vina si sa plece,strajuind doar pentru o secunda la lumina lor ca intr-un film de dragoste,par mai tristi,ca rupti dintr-un cadru vechi,de pe un film de fotografic ce nu a fost niciodata developat.

Ce culoare ai atribuii linistei?

Frigul de afara si-a facut loc pana si in cerul noptii unde a picurat usor mici stropi de limpezime ce s-au extins curpinzand tot cerul.El stie cum sa scoata in evidenta prin comparatie,lumina lunii alba si rece cu cerul de un albastru inchis,parca si el atins de gerul de afara.

Ma intorc la birou.Cappuccino numai e.Mi-e dor de caldura sa,de mirosul sau,se atingerea sa,de energia sa,de culaore sa.Totusi mi-a lasat in suflet mici franturi de sentimente ce incerc sa le resimt iar si iar...sa le dau pe repeat si sa stau toata noaptea asa.Parca timpul a trecut mai repede in compania lui , mi-a insuflat energia,ascunsa sub finetea sa si poate si usor din parfumul sau ce ma face sa ma gandesc obsedant la el.Acum stau si astept sa rasara soarele,poate el va mai reusi sa-mi dizolve gandurile ce ma tin treaz.

Si totusi..sunt momente cand lumina alba de langa birou nu-mi inspira doar o stare rece si monotona, sunt clipe cand soarele de noiembrie tarziu ascunde mai mult decat o caldura banala...

by
curlymeph

Scrisoare catre departari

Draga tu,

M-am obisnuit cu acest tablou,defapt este un autoportret,nimic mai mult.Propria imagine pe un cadru pastelat , usor incruntat dar cu un zambet voios in coltul gurii.Toate acestea pentru a da un sentiment de ambiguitate,ca tu sa nu stii cu adevarat ce simte autorul autoportretului.Este inconjurat de o rama groasa pentru a acunde faptul ca, poate, acesta facea parte dintr-un tablou mult mai mare si mai complex,dar cum timpul isi lasa amprenta pe toate,doar aceasta bucatica se pare ca a mai ramas.Dar nu are rost sa mai zic alte detalii pentru ca le-ai simtit,tu...

Si iar se lasa noaptea si iar te apuca dorul...se pare ca soarele a devenit cel mai bun prieten al tau,te face sa uiti de restul si te acapareaza cu stralucirea lui tomnatica,iar cand ramai singura,in noapte fara el ,incepi sa-ti aduci aminte vag de niste sentimente,dar nici tu nu sti daca mai le simti sau sunt doar amintri...

Ti-au mai ramas cuvinte aruncate pe niste foi si scoase la greu dar care se pare ca au devenit niste usuratice,pentru ca nici ele nu te mai ajuta acum,isi iau zborul usor de pe buzele tale si incep sa zboara in departari uitandu-si tinta si iar dai gres,pentru a cata oara...?!

Stai in coltul tau inconjurata de sol major,re major si la major si nu faci nimic...decat sa asculti niste note puse intr-o dezordine care suna bine si sa te prefaci ca te detasezi de tot.

Caldura adusa intre timp de un oarecare tip te face sa uiti de tot...ce ironic...ce sunt 2 saptamani pe langa 4 luni?Ce sunt 14 zile de toamna pe langa 7 de vara?Te lasa si el si iar te intorci la vechile sentimente...pot sa zic" te intorci" sau mai bine "iti amintesti"??

Afisezi in permanenta o masca pe care ai uitat sa o mai dai jos si ai ramas lipita de ea , numai poti sa o dai jos nici cand vrei,nici cu cine vrei si in permanenta te prefaci chiar si atunci cand nu trebuie,cand trebuie sa fi in starea ta bruta dar ai uitat...ai uitat de tine,ti-ai uitat identitatea,ai uitat de inima ta...mai sti cum se simte acolo inauntru?

Si iar incepi sa scrii in speranta ca poate se va schimba ceva...povesti ipotetice existente doar in mintea ta care ar putea lua o forma...dar da-le odata o forma!!! Adu-le la viata...O mare diferenta intre fapte si vorbe,materilizeaza-ti ideile,materializeaza-te tu...mai poti face asta?

Nu sunt o parte a prezentului,sunt in trecut,acum n saptamani...inafara cadrului,se pare ca o sa ratez sedinta foto de azi...

Yours,

Bobo

Author:you

Season:summer

Location:bus

Time:sunset

Povestea unei frunze

Prima raza de soare dintr-o dimneata de vara ma trezit uosr picurandu-mi pe gene o usoara sarma argintie ce ma facut sa tresar.In stanga mea se gaseste alta frunza...doarme.Mi se pare atat de frumoasa si inocenta cu zambetul usor ce-i creioneaza chipul.Probabil oamenilor li se pare ca toate semanam intre noi dar suntem la fel de diferite ca si ei.Incet si vecina mea de creanga se trezeste din somn.Toata ziua o petrecem impreuna dar nu ne plictisim una pe cealalta.Avem discutii tainuite dar voi sunteti prea ignoranti sa crede-ti una ca asta si probabil ca este mai bine asa , pentru ca nu ne puteti afecta,discutiile voastre nu ajung pana aici sus pe creanga,doar uneori se mai aud in noapte soaptele innabusite a doi indragostiti...dar atat.Totul este perfect,o perfectiune subiectiva , pentru ca este perceputa doar de mine si de frunza de langa mine, pentru cei din jur totul parand ceva normal,ce nu are nimic iesit din comun,dar acesst lucru este stiut doar de noi doua si asta ne multumeste pe deplin.Zilele de vara au trecut ca si briza marii prin parul sarat al unei fete care tocmai a iesit din apa marii,repede dar in acelasi timp blajin,neperceptibil.A venit si toamna si incet dar sigur am inceput sa ne schimbam chipurile.Tot ce a fost verde incepe sa devina galben,ne ofilim dar totusi tragem de noi ca totul sa fie ca asta-vara,perfect.Incercam se ne mintim pe noi insine,ca nimic nu s-a schimbat ,dar stim amandoua ca timpul ne-a schimabt intr-un fel ireversibil si ca inevitabil va veni vremea in care o sa fim despartite ,una dintre noi va cadea pe jos si acolo va fi calcata de oamenii care au mereu acelasi parcurs.Chipurile noastre devin galbene aproape rosii dar incercam ca aceasta influenta sa sa pastreze doar la starea de aparenta,nu si de esenta.La un moment dat chiar toamna ne-a facut sa ne tradam una pe cealalta,stropindu-ne cu mai multe galben pe noi,celelalte frunze fiind mai verzi.Cautand verdele de asta vara am inceput sa ne uitam in dreapta si in stanga,am uitat de noi si ne-am orientat doar dupa aparente.Am gasit alte frunze mai verzi dar care au devenit rosii peste noapte si ne-au parasit.Si iar ne intoarcem una la cealalta,cu constiinta incarcata si pentru un moment,dupa atata timp in care nu am vorbit,parca reauzirea glasului celei dragi ne face sa ne simtim iar verzi...
Incercarile noastre de a fi din nou verzi esueaza si asta ne intristeaza si mai mult.Incercam sa profitam cat mai mult de timpul ramas.Ne trezim in mijlocul noptii si incepem sa murmuram declaratii de dragoste una alteia, sa ne promitem ca maine vom fi iar verzi, va fi iar vara.Ne trezim dimineata si abia daca ne mai salutam.Ne-au mai ramas doar sipotele ce se oglindesc ca un ecou al noptii...doar atat...din ceva perfect a mai ramas doar o singura bucatica care e departe de a fi perfecta.Inca incerc sa sa ma agat de ea,sa o fac sa creasca dar se pare ca in zadar.Probabil ca m-am ofilit atat de tare incat numai vad vechea prietena de langa mine,care probabil a cazut pe nesimtite pe asfaltul rece,in rutina oamenilor.Probabil ca voi cadea si eu,nu stiu unde ma va duce vantul dar daca cad langa ea probabil vom fi amandoua prea afectate ca se ne mai recunoastem si vom lua forma unor oameni ce niciodata nu s-au cunoscut.Vom avea niste vieti plictisitoare intr-un oras gri.Sufletul nostru insa nu va reusi sa stearga aceasta cicatrice lasa-ta de unele sentimente...o dulce cicatrice...

Hibernoterapia sentimentelor

Au fost.Inca sunt prezente.Incep sa le percep usor.Vin in valuri.
Uneori se intampla ca sentimentele sa-ti dispara treptat si sa crezi ca au fost si au trecut si ca nu mai ai nici o legatura afectiva cu trecutul.Pur si simplu nimic nu te mai face sa resimti acele stari ce ti-au dat lumea peste cap,nimic nu te mai face sa te simti,macar pentru o singura data, ca in acele clipe de euforie...Cu toate ca tu poate ai vrea sa le retraiesti acestea numai revin...cand vrei tu...Sau poate exista sentimente care ai vrut sa le ineci din propria dorinta,sa nu le mai aduci la suprafata insa nici de aceasta data ele nu te vor asculta si totusi vor reveni...evident exact in cele mai nepotrivite momente.
Cert este ca uneori iei o gura de aer ce se transmite sufletului tau iar aceste sentimente incep sa revina la suprafata...brusc...cea mai mica "gura de aer" luata poate insemna un impuls imens starilor tale interioare.Materializare acestei "guri de aer" poate fi un usor iz de parfum,o revedere a unor locuri sau persoane,o atingere,o privire,un zgomot,un glas,un suras,un zambet,o culoare,o melodie,un tramvai,un parc,o terasa de pe un oarecare bloc...aproape orice ne aduce aminte de sentimentele trecute.Un sentiment este un ansmablu de imagini vizuale,auditive,olfactive care se materializeaza in interiorul tau sub forma unei stari emotionale.
Si iata-ma,in acelasi loc,cu aceiasi melodie pe repeat,cu aceiasi viziune si gandindu-me la aceeasi persoana cu starile de emotie aferente,cu acelasi parfum inca pe tricoul meu.
Orice poate aduce aminte de un sentiment si poate...chiar sa il readuca la viata,adica ,de obicei, il readuce la viata.Esti bucuros sau esti trist ca starile emotionale vechi ti-au revenit?Pe moment nu sti ce sa raspunzi...dar peste un timp vei sti exact daca este prilej de bucurie sau tristete,totul vine de la sine...lasa-te dus de val...

O pereche de ochelari

Ma trezesc.Acum tot ceea ce ma inconjoara pare sa-mi zambeasca,totul are o briza de optimism ce se oglindeste si in sufletul meu.Agitatia mea interioara este o materializare a rasaritului, cald,rosu,portocaliu,galben desenat pe cerul senin,de un albastru inchis,inca adormit dupa noaptea ce dispare la orizont.Nimic nu imi poate schimba starea asta...acum.Ziua a trecut pe nesimtite si iar a venit seara cu al sau apus cetos.Numai sunt agitat,pot zice ca sunt un pic melncolic si obosit,obosit de ziua care tocmai a trecut.Abia acum simt urmele zilei ce se contureaza atat fizic cat si psihic.Numai e nimic care sa-mi inspire optimism , in jur,totul devine usor ambiguu amplificat de intunericul noptii.De ce aceasta antiteza de perceptie intre dimineata si seara;adica nimic nu s-a schimbat in jur fata de dimineata,toate lucrurile sunt la locul lor,stau pe acelasi pat si privesc aceiasi imagine profilata dimineata...insa imi inspira sentimente total diferite.
Am ajuns la concluzia ca privim totul printr-o pereche de ochelari ; dar nu este o pereche de ochelari normala...este una un pic mai speciala,personalizata pentru fiecare persoana in parte.Aceasta iti apare brusc pe nas,fara sa-ti dai seama ca o porti si ca o vei purta tot timpul.Pacat ca nu o poti personaliza dupa cum vrei ci se updateaza singura dupa sentimentele tale.Sentimentele iti afecteaza perceptia si te face sa vezi totul sub o alta culoare,mereu schimbatoare ca si starile tale...Dar daca toti vedem lumea din jur prin aceasta pereche de ochelari ce este materializare imaginativa a sufletului tau...atunci...cum arata lumea reala?!?!

by
curlymeph

Sweet november....NOT

"Visele mele se implinesc/Cat bat din palme sau cat clipesc"
Mereu se intampla sa-ti mearga totul bine,exact cum doresti si aici nu ma refer numai la planuri marete,ci si la micile bucurii de moment,ce tin de 2-3 minute...dar( mereu exista un "dar") toate se termina brusc si toate lucrurile care nu vroiai sa se intample , se intampla intr-un interval foarte scurt.
Toate bucuriile se naruiesc brusc fiind inlocuite de un sentiment care te deruteaza , un sentiment care te face sa vezi totul in alb si negru,uiti de culori,uiti de zambete,uiti de clipele frumoase.
Te izbesti de un zid care te aduce cu picioarele pe pamanat intr-un mod violent , numai sti cum sa rectionezi...cum sa te adaptezi la acest mod de viata realist cu o usoara tenta de negativism si atunci incepi sa cauti raspunsuri.Insa nu sti care e intrebarea la care cauti raspunsuri si iar incepi sa cauti...
Incerci sa gasesti un refugiu care sa te faca sa te detasezi , sa uiti de tot ce e in jurul tau,sa te lasi dus de un val sarat in mijlocul marii departe de griji...
Dar daca nu gasesti acest refugiu?Daca nimic nu te poate scoate din starea asta? Atunci trebuie sa tratezi totul ca atare,sa incerci sa vezi totul sub razele soarelui,sub o aura de optimism...stiu ca e greu ; dar aceste lucruri te intaresc.Apreciem totul din jur prin comparatie,daca nu ar exista tristetea,atunci de unde am sti cum e bucuria,si am mai numi-o "bucurie",sau am numi-o...rutina?!
Luna noimebrie imi inspira doar tristete , nimic special decat acelesi soare anemic,acelasi vant rece,aceleasi frunze galbene cazand,acelasi cer gri,aceleasi griji ce se impetesc perfect ajungand la o unelta puternica ce te zguduie...o toamna tarzie care se joaca cu iarna care e pe cale sa vina si intr-un sfarsit si toamna se va termina si va veni iarna..o stare de hibernare continua... Poate ca aceasta luna nu mi-a adus nimic care ar putea sa ma faca sa o apreciez la adevarata sa valoare si sa vad totul din jur sub o alta lumina ; poate chiar si tu ai trait clipe minunate in aceasta perioada ,si aici nu e vroba neaaparat de luna noiembrie,ci de toamna tarzie.
Prima zapada aduce cate un zambet pe fetele tuturor , o alinare dupa toamna trista,o imbratisare alba si calda.
Dar pana la acea imbratisare va continua sa ploua, frunzele vor continua sa cada , soarele va continua sa ne persifleze...si eu voi continua cu aprecieri pur subiective facute despre "Noiembrie"

Satul de...

"Nu am chef azi"...rar se intampla sa spui asta dar cand se intampla te acapareaza cu totul.Este un sentiment foarte ciudat care pune stapanire pe persoana ta,pe sufletul tau,te face sa uiti de restul sentimentelor...acum esti marioneta lui,o marioneta lasata in voia vantului,fara o directie anume,pur si simplu la intamplare...Tot ce este nou pare vechi ca un deja vu obsedant care se tot repeta,tot ce era vechi te plictiseste...dar defapt...ce vrei cu adevarat sa faci,la ce vrei sa te gandesti in astfel de momente.Stai si te pierzi cautand un raspuns dar oricat ai incerca nu-l gasesti; de ce?; n-ai chef frate sa stai sa te gandesti la chestia asta; Dar oare de ce acest sentiment a pus stapanire pe tine?De ce tot te chinuie mai ales acum cand ai nevoie de inspiratie,de o motivatie sa faci ceva.Raspunsul e simplu:te-ai saturat; De ce te-ai saturat?...de tot,un tot unitar.
Tot ce faci ti se pare plictisitor,nu vrei decat sa faci ceva nou,ce nu ai mai facut pana acum si poate nu asa vei scapa,poate trebuie sa faci ceva care doar iti va da impresia ca e ceva iesit din comun,iesit din cotidian...
Dar iar esti satul sa cauti acel ceva...care e ultimul lucru care ti-a dat aceasta impresie,de moment iesit din comun,care te-a facut sa te simti unic in felul tau,sa simti ca nimeni nu a mai facut sau nu a mai gandit ce ai facut sau ai gandit tu,care te-a facut sa uiti motivele ci doar sa te simti bine?...si iar incepi sa-ti bati capu...si asa,usor usor,acest sentiment te paraseste,te pierzi in ganduri,in fapte,in cotidian...dar un lucru e sigur,acest sentiment va reveni si iar o sa simti la fel si iar nu sti ce sa faci ca sa scapi.Nu exista o solutie anume care sa faca sa iesi din acea stare,doar lasa-te dus de val...

Satul de...
Cerul gri
Vantul de toamna
Stupid games of love
Acelasi drum batut in fiecare dimineata
Troleibuzele pline
Oameni ignoranti
Aceleasi poveti plictisitoare spuse la o tigara
Aceeasi prima tigara din pachet
Aceeasi stare de betie
Asteptarea unei raze de soare
Timp care se scurge incet cand ar trebuie sa sa scurga repede si o ia la fuga cand ti-e lumea mai draga

by
curlymeph

Intre 2 anotimpuri

2 ganduri diferite,2 perechi de ochi total necunoscute,2 fire de par de culori diferite,2 parfumuri diferite.2 drumuri intortocheate pe care nu le poti parcurge in acelasi timp si una din calauzele tale este sufletul cealalta fiind ratiunea.Foarte rar se intampla ca cele 2 calauze sa aleaga acelasi drum.Dar de unde stie sufletul care este drumul cel bun...si...mai ales..de unde stie ce inseamna drumul cel bun,ce il face sa fie cel bun ? Probabil ca te gandesti la o optiune dar sufletul a ales alta si asa ca acesta devine inexistent...nu poti sa o apuci pe doua cai diferite in acelasi timp si sa fie ambele cele bune...Asa ca ori te lasi prada sentimentelor si te lasi intru totul in voia sufletului fie stai sa analizezi situatia,dar te poti pierde in ganduri si cand ai luat o hotarare poate fi prea tarziu.Mereu ne inatlnim cu diferite optiuni in viata dar este o adevarata arta sa sti sa-ti alegi calauza.Drumul cel bun este cel pe care dupa ce l-ai parcurs poti sa zici "Bine ca am ales asa" si spui asta din tot sufletul pentru ca exact asa simti,nu spui pentru ca asa a-i vrea sa fie.

Cand cerul devine cel mai bun prieten al tau...

Cand cerul devine cel mai bun prieten al tau...uiti de tot ce te inconjoara.Simti ca zbori...Si nu trebuie mai mult de o secunda pentru ca cerul sa-ti accepte prietenia.Usor , dar sigur devii un daydreamer profesionist,fara ca cineva sa te invete,pur si simplu vine din interiorul tau.Tot ce iti vine in cap este un nor pierdut pe albastrul cerului propriei existente.Nu sti cum a ajuns acel nor acolo dar iti place sa te pierzi in albul sau pur, sa nu te mai gandesti la nimic altceva. Totul s-a intamplat intro clipita,dar acum toate gandurile tale inafara de unul,s-au dizolvat ,si unul singur iti ramane in cap non-stop,nu iti mai da pace.Parca ai asculta melodia ta preferata pe repeat intr-na si tot nu te plictisesti.Iti vine sa dansezi,sa canti,sa traiesti din plin acest moment si simti ca nimic nu te opreste sa faci ceea ce vrei...si totul a inceput asa de brusc dar poate acest lucru a sporit sentimentul trait prin imprevizibilul sau...

Toamna mi te-a furat...

Cu o punctualitate ce cam lasa de dorit toamna si-a facut aparitia si anu asta.Vine mereu cu aceleasi semne,stereotipa,mereu instigand la melancolie.Dar nu o melancolie obisnuita,probabil asta face toamna mai speciala, ci una in care visezi in timp ce te uiti pe geam.Visezi prin prisma realitatii, o realitate ce ajunge din verde la culori calde,rosu,galben intrun final ajungand la apasatorul gri.Te uiti pe geam si vezi cum cad frunzele,odata martore la soaptele de dragoste spuse de 2 pacifisti care si-au facut adapost la trunchiul unui copac,ajungand sa se oflieasca si ei odata cu martorii povestii lor de dragoste ,cum ploua continuu,cum soarele numai apare si incepi sa visezi cu ochii deschisi la ceva cu totul opus celor de fata.Intri intr-o stare de apatie...nimeni si nimic nu iti mai aduc starea de fericire...totul este o nonculoare...si tot ce a fost colorat odata dispare printre picaturile de ploaie care par sa spele totul...Sterg semnele verii de pe fetele fiecarora,sterg si unele nuante de sentimente si te trezesti gol.Unde este rasaritul care te mangaia asta vara?Unde este zambetul lui care se reflecta pe fata mea?Unde sunt razele din ochii lui care imi patrund adanc in suflet?Raman ca o dulce amintire ce iti mai aduc un vant bland de vara dar care se va amesteca si el cu mirosul de scortisoara din noiembrie si va disparea de tot...

Paloare sufletelor

Traim intr-o societate ce ne influenteaza continuu.Oameni simpli ca si tine dar care isi traiesc viata ca dupa un tipar,everyday .Sunt prea ignoranti pentru a vedea si alte optiuni in vietile lor.Oamenii au devenit ignoranti,aroganti si mai ales numai aprecieaza aproape nimic.Invata sa apreciezi tot ce e in jurul tau,chiar si chestiile marunte,dar care iti pot schimba starea pe o zi.Viata nu se traieste dupa un plan,ci trebuie sa surpinzi frumosul plin ineditul clipei.Aprecieaza cand cineva iti zambeste si zambeste-i si tu si mai ales fi fericit cand primesti orice ce semn ca cineva se gandeste la tine.Nu fi ignorant,gandeste-te si tu la altii si daruieste-le macar un zambet pentru ca deja sunt prea multe fete triste.Aprecieaza tot ce ai si traieste-ti viata exact cum vrei,nu te lasa infleuntat,fi mai presus de oamenii ce joaca simple roluri episodice in propria viata

sweet taste of summer

Am aprins o tigara la inceputul verii,am uitat-o pe o masa afara...si cand am stins-o s-a terminat vara.Totul a trecut atat de repede incat pot sa reproduc orice moment din vara ca si cand il traiesc din nou,si din nou...la nesfarsit.Este un anotimp magic,creeaza vise si in acelasi timp ti le indeplineste pe cele vechi sau pe cele noi si nu cere nimic inapoi...dar fiecare in parte ii aduce un tribut neconditionat;fie un zambet la amintirea celor petrecute,fie un cantec,pur si simplu o amintire care este inca vie in sufletul tau...
Vine in fiecare an punctual si ne atinge in suflet cu o briza usoara ce se amplifica din ce in ce mai mult,dandu-ne o stare de agitatie,si ne brazdeaza pe chip cate un zambet voios...

Multumesc verii pentru(manifest):
persoana importanta de langa mine
amintirile care nu se vor sterge prea repede din suflet
visele indeplinite
caldura plajei
sunetul marii
vantul bland care iti mangaie fata
grijile spulberate
noptile de visare nesfarsite
toate drumurile strabatute in lung si in lat
trairile intense

Cum sa nu suferi...

Toata lumea cauta solutia perfecta pentru a nu suferii.Ma refer aici strict la dragoste...Poti oare sa renunti la ceva ,ce odata ai iubit, fara sa nu te incerce nici un resentiment?Fara sa suferi?...nu conteaza cat...putin,
mult? Pana la urma ajungi la acelasi sentiment...de tristete.Nu conteaza conditiile in care renunti la acel lucru,dar in minte iti raman clipele frumoase si iti bantuie mintea intruna, parca aspectele triste au disparut.Totusi acele aspecte sunt in mintea ta dar nu iti revin inconstient ca cele frumoase.Si totusi care este solutia? Simplu:sa fi mereu indragostit.Nimic nu este mai simplu decat sa te indragostesti,mai greu este sa gasesti persoana potrivita care sa te faca sa uiti de ce a fost inainte.Este exact ca un "restart" pentru mintea ta.Uiti tot ce a fost,te concentrezi pe ce se intampla in prezent si te gandesti foarte putin la viitor.Dar este totusi foarte greu pentru ca trebuie sa gasesti echilibrul perfect.Sa sti cand sa renunti la ceva si sa te indragosteti de altceva.Poate iti iese o data,poate iti iese de doua ori dar nu poti duce asta la nesfarsit.Sau poti sa gasesti acel ceva ce nu te va face sa suferi niciodata.Nimeni nu poate ocoli si trece prin viata fara macar sa sufere o data...dar macar fiecare targe o concluzie din asta..Aceasta este concluzia mea

P.s: o sa existe intrebari de ce am folosit "ceva" in loc de "o persoana".Poti sa te indragosteti de lucruri? Cineva mi-a spus ca un artist este mereu indragostit :muzica/pictura/fotografie etc etc

Tabara de la Ceahlau(Depravarii)

"Totul a inceput cu Nutella";Primu la dus;Fmm Cornele;Frate numai pot;Sunt pula;Vodka;Durau;Wet willie;3 Tambale;"unde dormim asta-seara?";Camera 14 camera posta;"lasa-ma mai lasa-ma...";"prima oara m-am fript,a doua oara m-am fript,a treia oara m-am urzicat(dar cu folos)";Darts pe shot uri;Santul de langa drum;Squeak Squeak;Made in china;neanderthalian scapat din beci;panica de tigari;playlist;sweet dreams;rasarit;apus;zi continua...

Ipocrizie

Mai nou am aflat ce inseamna cu adevarat moartea unui mare artist,Michael Jackson.Un mare acces de ipocrizie din partea presei si a unei mari parti din populatie.Nu am nimic de zis despre fanii adevarati care au fost fani pana la capat si in momentele de glorie dar si in momentele grele.Dar nu inteleg frate se da lovita de veste jumate din populatia de pe glob si mai ales cei din media care fac acum documentare si dau non-stop videoclipuri.Pe anumit post de muzica au dat 3 zile numai videocliprui cu Michael Jackson,dar inainte de astea 3 zile cand fost difuzat ultima oara un videoclip de-al lui?Pe putin 6 luni.Si toti oamenii de presa se dau raniti si cand era in viata numai stiau cum sa faca sa mai iasa un scandal despre el.Ipocrizie curata frate.A trebuit sa scriu asta pentru ca numai suport tot bullshit-ul dat la tv si toate comentariile.Inainte de artist a fost si om asa ca ganditi-va si voi cand afirmati "nu imi pare rau ca nu imi placea muzica lui",nu va pasa ca a murit un om? incet dar sigur sufletul oamenilor incepe sa paleasca...

Poveste unei imagini

Autor: Paulian Prajitura

Titlu: Ganduri

Din greseala am dat peste aceasta poza.M-am uitat atent la ea.Surprinde starea in care sunt acum.Ma uit pe geam.Cerul este la fel ca in imagine,gri si greu.Probabil asta a si influentat starea mea.Dar care este starea mea acum?! De visare..Gasesc titlul "Ganduri" ..Sunt fericit,probabil am simtit o mica parte din ce a vrut sa exprime autorul prin aceasta poza

Atunci cand realitatea dispare

O clipa...atat a trebuit pentru a parasi realitatea.Acum esti intre 2 lumi,lumea ta interioara si cea exterioara.In aceste clipe numai interactionezi cu exteriorul,pare ceva mult prea minor pentru starile tale interioare.Inchizi ochii.tragi din tigara.te lasi purtat,dus de val.Esti undeva.unde? conteaza prea putin locul.Usor dar sigur interesul tau se scurge usor spre interior..spre propria persoana.Acum ai ajuns sa te cunosti pe tine,sa iti cunosti cu adevarat gandurile,departe de cotidianul care ne influenteaza permanenet.Totul devine atat de clar,gandurile sunt bine conturate si ajungi sa zbori de la o idee la alta,in decurs de cateva secunde deja ai parcurs cu mintea mult prea multe domenii,gandurile tale conturate incep sa se decoloreze,sa prinda viteza,sa para sterse.Cu toate acestea totul ti se pare atat de cunoscut si familiar,cu toate ca nu ai zabovit mai mult de o secunda la un anumit subiect,ti se pare ca deja e mult prea cunoscut,ca e bine definit si imediat treci la ceva mai incitant.Ca imaginile unui film ti se succed in cap ideile,care daca le-ai pune cap la cap ar iesi un haos..dar ce este mintea umana?nu este un haos de idei,ganduri,poriniri..?Deschizi ochii,tot aici?parca am fost prea departe sa mai recunosc locul in care ma trezesc.ma uit in jur..nimic interesant..inchid ochii si iar plec intro calatorie in care gandurile sunt calauzele..

O coaja de portocala

O coaja de portocala,mestesugita,la plictiseala care a pus stapanire pe noi in tren.In drum spre Sighisoara usor amortiti de drum , dar cu chef de Festival.Se pare ca si o coaja de portocala are momentele ei de daydreaming...

vise de vara

Vara.caldura.mare.soare.scoici.chitara.apus.betie.nisip.dor.dragoste.buze.
A venit varaa...toata fiinta ta simte o bucurie fara margini,ai renascut,visele incep sa curga cu repeziciune si se multiplica cu fiecare clipa,cu fiecare emotie,cu fiecare imagine.
O imagine poate sa cuprinda o mie de cuvinte si inzecit vise.
Dar la un moment dat momentele de entuziasm trec,incepi sa numai vezi totul prin niste ochelari arsi de soare si batuti de briza marii.
Se pare ca nu tot ce te inconjoara iti impartaseste visele.
Chitara sta tacuta in colt parca uitand de noptile in care nu se oprea pana la rasarit, ragusita de nisipul de pe plaja.Hainele zac tacute aruncate pe pat.Ceasul ticaie incet dar sigur anuntandu-te "hei esti cu o secunda mai aproape de a-ti mai implini un vis".Sigur,de ce nu,vara creeaza o aura de imortalitate in jurul aspiratiilor tale.La finalul zilei o sa ajungi intr-un pat,al tau,al altei persoane,nu conteaza,conteaza ca pana la urma iti va impartasii visele de peste zi,iti va crea unele noi si dimineata te va intampina apatic...