Stau in pat si privesc un perete gol,doar doua linii de lumina alba il strapung intr-un mod misterios.Nu pot sa dorm. Cappuccino m-a tinut de vorba pana la ora la care pot sa urmaresc apusul lunii.Este fin,atat din punctul de vedere al gandurilor cat si a zambetului ce se infiripa pe fata mea de fiecare data cand ma lasa sa-i simt aroma evaporata din esenta sa.Sunt sentimentele ce se trezesc dupa atata timp doar dintr-o simpla atingere, miros de coaja de portocala sau aroma unui ceai de mult gustat.
Stau si privesc panza noptii insirata peste cerul senin.Iar cineva a scapat pe ea mici pete de vopsea luminate de departe.Norii usor dizolvati de albastrul inchis par munti pusi in reflectorul nocturn,luna.Totul pare atat de limpede si linistit.Parca astept ca ceva sa deranjeze aceasta liniste dar nimic nu se petrece. Ca o pictura uriasa pe care incerci sa o cuprinzi cu o singura privire,dar nu poti, pentru ca in permanenta ceva iti atrage privirile si te face sa te simti marunt pe langa imensitate sa.Copacii,paznicii goi ai noptilor de toamna strajuiesc aleea.In lumina felinarelor ,palide ce au fost martorii plimbarilor nocturne a oamenilor ce continua sa vina si sa plece,strajuind doar pentru o secunda la lumina lor ca intr-un film de dragoste,par mai tristi,ca rupti dintr-un cadru vechi,de pe un film de fotografic ce nu a fost niciodata developat.
Ce culoare ai atribuii linistei?
Frigul de afara si-a facut loc pana si in cerul noptii unde a picurat usor mici stropi de limpezime ce s-au extins curpinzand tot cerul.El stie cum sa scoata in evidenta prin comparatie,lumina lunii alba si rece cu cerul de un albastru inchis,parca si el atins de gerul de afara.
Ma intorc la birou.Cappuccino numai e.Mi-e dor de caldura sa,de mirosul sau,se atingerea sa,de energia sa,de culaore sa.Totusi mi-a lasat in suflet mici franturi de sentimente ce incerc sa le resimt iar si iar...sa le dau pe repeat si sa stau toata noaptea asa.Parca timpul a trecut mai repede in compania lui , mi-a insuflat energia,ascunsa sub finetea sa si poate si usor din parfumul sau ce ma face sa ma gandesc obsedant la el.Acum stau si astept sa rasara soarele,poate el va mai reusi sa-mi dizolve gandurile ce ma tin treaz.
Si totusi..sunt momente cand lumina alba de langa birou nu-mi inspira doar o stare rece si monotona, sunt clipe cand soarele de noiembrie tarziu ascunde mai mult decat o caldura banala...
curlymeph
No comments:
Post a Comment