Nu putem schimba trecutul...trist...si de fiecare data trecutul ne atrage atentia asupra prezentului.Putem schimba doar viitorul si uneori chiar prezentul.
Dar cand ceva merge prost,atrage dupa sine mai multe lucruri care merg prost.Si toate se strang intr-un interval scurt de timp.Si tot incerci sa scapi de aceste stari dar vin in valuri si te cuprind.
Cand nu te mai astepti la nimic bun,apare o mica usita de iesire.
10 minute petrecute cu ea..ah..ea...intr-un colt de strada,impartind acelasi frig prin trupuri si aceiasi stare melancolica si visatoare in interior.Nu vreau sa sa termine aceasta clipa si incerc sa o prelungesc cat mai mult dar niciodata nu pot sa o prelungesc cat de mult as dori.Aceasta neputinta este un amplificator al constiintei interioare ce imi spune mereu ca un ecou pierdut ea...ea...ea....Este ca un parfum fin ce face ca toate probleme tale sa se evapore si sa fie si ele luate de vantul tomnatic.Vad totul printre niste suvite de par ce se zbat odata cu vantul rece...
Ca prin minune numai stiu nici trecutul nici viitorul ci traiesc prezentul intr-o euforie continua fragmentata de delicate atingeri calde dar in acelasi timp reci...
Imi pastrez starea interioara pe cat de mult pot dar se pare ca asta nu decid eu,decide un chip gri,sters in locul meu,ce strange toate grijile luate de vant si ca un vartej le aduce inapoi...
"Inapoi pe pamant,Bucuresti,tramvai..."si iar ma pierd in grijile cotidiene dizolvandu-ma intr-o ploaie rece...
No comments:
Post a Comment