Dar,totusi, parca pot zice ceva!

Nu stiu de ce mi-a trecut prin cap sa postez poza aici...?Nu, serios chiar nu stiu...dar tind sa cred ca e de la prea mult entuziasm sau pur si simplu sa o am ca amintire...cred k cea mai buna descriere o puteam scrie imediat dupa ce mi-am luat biletul dar atunci eram prea ocupat sa sorb o cafea si sa privesc zapada de afara.

Oricum mi se pare ca e o ocazie once in a lifetime asa ca merita tot entuziasmul

Ce pot zice mai multe de atat?

19.01.2010.Bucuresti

Un altfel de zi

Bob Marley se aude ca un ecou ce se loveste de fiecare fulg care isi cauta locul pe marea alba ce se intinde in fata mea.A new day...fumul scos de prima tigara se croseteaza cu gandurile mele fugitive.Nu pot sa ma concentrez la nimic concret si cu toate ca inca e intuneric o mireasma pluteste prin aer ce te face sa simti ca e o noua zi.Fulgii se joaca in cercuri deasupra noastra si fiecare privire aruncata pe geam la ora de mate imi subliniaza si mai mult sentimentul infantil:ningeee,iluzia sau adevarul ca aceasta ninsoare imi sterge gandurile si grjile si ma face sa visez ,iar,dar inca nu am ajuns la nicio concluzie daca este doar un miraj sau chiar zapada are acest leac inca nedescoperit.Sau poate este doar o oaza care iti spune:"hei,cu toate grijile tale si cu toata rutina ta,eu imi continui caderea;asa ca totul merge ca un ceas , uneori intarziat de cate o rotita care sare".

Orice urma de oras,de gri a disparut sub o plapuma groasa care amortizeaza orice miscare si parca sunetele se aud mai pronuntat.

Urmele lasate de vinul rosu pe zapada alba este ca un steag al biruintei intins dupa ce am dat zapada de pe alee...Cafeaua de dupa ar trebuii sa ma trezeasca si chiar daca vremea asta rece te indeamna sa stai la caldura iti vine sa iesi,sa alergi,sa te plimbi, in timp ce fulgii te gadila...aia buni...ca aia rai iti intra pe sub tricou si te fac sa tresari...

In sfarsit acasa,ajuns dupa un drum recunoscut doar dupa teiul care este pe jumatate alb ,ce formeaza o bolta deasupra aleii...urmele Craciunului inca sunt in parc,ca niste fantome ce cheama iar zapada...O lumina venita de sus pe melodia celor de la Pink Floyd imi arata faptul ca acasa ma asteapta cineva...

Ne pierdem

Sunt binedispus...nu ma intreba de ce pentru ca nu am un raspuns;

Sunt trist...dar nu am un motiv anume;

N-am chef de nimic si nu stiu de la ce;

Ne pierdem in monotonia cautarii unor raspunsuri la unele intrebari inexistente.

Restul e fantezie...

Oftez...

Oftez dupa clipe nu demult trecute;Oftez dupa fiecare secunda pe care nu am apreciat-o la adevarata ei valoare.Imaginile din cap se organizeaza intr-un film prost care se deruleaza pe o pelicula noua;totul pare atat de clar si...prezent.Simt ca daca ma concentrez mai mult chiar pot da timpul inapoi,sa fiu iar acolo,sa ma uit iar la soare cum rasare, sa vad sclipirea zapezii si sa am pictat pe fata acelasi zambet,fara vreun motiv anume ci conturat doar de tot ceea ce ma inconjoara.'Neata 2010,prezent...o urma de speranta imi da culoarea ce ma face sa trec prin clipe gri,undeva prin oras asteptand o simpla unda de parfum si un zambet ce mi-ar putea readuce entuziasmul...Pana atunci sunt cateva zile la mijloc in care o sa ma gandesc mereu la aceleasi imagini incarcate de sentimente...

Happy New Year!!!