Bob Marley se aude ca un ecou ce se loveste de fiecare fulg care isi cauta locul pe marea alba ce se intinde in fata mea.A new day...fumul scos de prima tigara se croseteaza cu gandurile mele fugitive.Nu pot sa ma concentrez la nimic concret si cu toate ca inca e intuneric o mireasma pluteste prin aer ce te face sa simti ca e o noua zi.Fulgii se joaca in cercuri deasupra noastra si fiecare privire aruncata pe geam la ora de mate imi subliniaza si mai mult sentimentul infantil:ningeee,iluzia sau adevarul ca aceasta ninsoare imi sterge gandurile si grjile si ma face sa visez ,iar,dar inca nu am ajuns la nicio concluzie daca este doar un miraj sau chiar zapada are acest leac inca nedescoperit.Sau poate este doar o oaza care iti spune:"hei,cu toate grijile tale si cu toata rutina ta,eu imi continui caderea;asa ca totul merge ca un ceas , uneori intarziat de cate o rotita care sare".
Orice urma de oras,de gri a disparut sub o plapuma groasa care amortizeaza orice miscare si parca sunetele se aud mai pronuntat.
Urmele lasate de vinul rosu pe zapada alba este ca un steag al biruintei intins dupa ce am dat zapada de pe alee...Cafeaua de dupa ar trebuii sa ma trezeasca si chiar daca vremea asta rece te indeamna sa stai la caldura iti vine sa iesi,sa alergi,sa te plimbi, in timp ce fulgii te gadila...aia buni...ca aia rai iti intra pe sub tricou si te fac sa tresari...
In sfarsit acasa,ajuns dupa un drum recunoscut doar dupa teiul care este pe jumatate alb ,ce formeaza o bolta deasupra aleii...urmele Craciunului inca sunt in parc,ca niste fantome ce cheama iar zapada...O lumina venita de sus pe melodia celor de la Pink Floyd imi arata faptul ca acasa ma asteapta cineva...
No comments:
Post a Comment