Parfum de cappuccino

Stau in pat si privesc un perete gol,doar doua linii de lumina alba il strapung intr-un mod misterios.Nu pot sa dorm. Cappuccino m-a tinut de vorba pana la ora la care pot sa urmaresc apusul lunii.Este fin,atat din punctul de vedere al gandurilor cat si a zambetului ce se infiripa pe fata mea de fiecare data cand ma lasa sa-i simt aroma evaporata din esenta sa.Sunt sentimentele ce se trezesc dupa atata timp doar dintr-o simpla atingere, miros de coaja de portocala sau aroma unui ceai de mult gustat.

Stau si privesc panza noptii insirata peste cerul senin.Iar cineva a scapat pe ea mici pete de vopsea luminate de departe.Norii usor dizolvati de albastrul inchis par munti pusi in reflectorul nocturn,luna.Totul pare atat de limpede si linistit.Parca astept ca ceva sa deranjeze aceasta liniste dar nimic nu se petrece. Ca o pictura uriasa pe care incerci sa o cuprinzi cu o singura privire,dar nu poti, pentru ca in permanenta ceva iti atrage privirile si te face sa te simti marunt pe langa imensitate sa.Copacii,paznicii goi ai noptilor de toamna strajuiesc aleea.In lumina felinarelor ,palide ce au fost martorii plimbarilor nocturne a oamenilor ce continua sa vina si sa plece,strajuind doar pentru o secunda la lumina lor ca intr-un film de dragoste,par mai tristi,ca rupti dintr-un cadru vechi,de pe un film de fotografic ce nu a fost niciodata developat.

Ce culoare ai atribuii linistei?

Frigul de afara si-a facut loc pana si in cerul noptii unde a picurat usor mici stropi de limpezime ce s-au extins curpinzand tot cerul.El stie cum sa scoata in evidenta prin comparatie,lumina lunii alba si rece cu cerul de un albastru inchis,parca si el atins de gerul de afara.

Ma intorc la birou.Cappuccino numai e.Mi-e dor de caldura sa,de mirosul sau,se atingerea sa,de energia sa,de culaore sa.Totusi mi-a lasat in suflet mici franturi de sentimente ce incerc sa le resimt iar si iar...sa le dau pe repeat si sa stau toata noaptea asa.Parca timpul a trecut mai repede in compania lui , mi-a insuflat energia,ascunsa sub finetea sa si poate si usor din parfumul sau ce ma face sa ma gandesc obsedant la el.Acum stau si astept sa rasara soarele,poate el va mai reusi sa-mi dizolve gandurile ce ma tin treaz.

Si totusi..sunt momente cand lumina alba de langa birou nu-mi inspira doar o stare rece si monotona, sunt clipe cand soarele de noiembrie tarziu ascunde mai mult decat o caldura banala...

by
curlymeph

Scrisoare catre departari

Draga tu,

M-am obisnuit cu acest tablou,defapt este un autoportret,nimic mai mult.Propria imagine pe un cadru pastelat , usor incruntat dar cu un zambet voios in coltul gurii.Toate acestea pentru a da un sentiment de ambiguitate,ca tu sa nu stii cu adevarat ce simte autorul autoportretului.Este inconjurat de o rama groasa pentru a acunde faptul ca, poate, acesta facea parte dintr-un tablou mult mai mare si mai complex,dar cum timpul isi lasa amprenta pe toate,doar aceasta bucatica se pare ca a mai ramas.Dar nu are rost sa mai zic alte detalii pentru ca le-ai simtit,tu...

Si iar se lasa noaptea si iar te apuca dorul...se pare ca soarele a devenit cel mai bun prieten al tau,te face sa uiti de restul si te acapareaza cu stralucirea lui tomnatica,iar cand ramai singura,in noapte fara el ,incepi sa-ti aduci aminte vag de niste sentimente,dar nici tu nu sti daca mai le simti sau sunt doar amintri...

Ti-au mai ramas cuvinte aruncate pe niste foi si scoase la greu dar care se pare ca au devenit niste usuratice,pentru ca nici ele nu te mai ajuta acum,isi iau zborul usor de pe buzele tale si incep sa zboara in departari uitandu-si tinta si iar dai gres,pentru a cata oara...?!

Stai in coltul tau inconjurata de sol major,re major si la major si nu faci nimic...decat sa asculti niste note puse intr-o dezordine care suna bine si sa te prefaci ca te detasezi de tot.

Caldura adusa intre timp de un oarecare tip te face sa uiti de tot...ce ironic...ce sunt 2 saptamani pe langa 4 luni?Ce sunt 14 zile de toamna pe langa 7 de vara?Te lasa si el si iar te intorci la vechile sentimente...pot sa zic" te intorci" sau mai bine "iti amintesti"??

Afisezi in permanenta o masca pe care ai uitat sa o mai dai jos si ai ramas lipita de ea , numai poti sa o dai jos nici cand vrei,nici cu cine vrei si in permanenta te prefaci chiar si atunci cand nu trebuie,cand trebuie sa fi in starea ta bruta dar ai uitat...ai uitat de tine,ti-ai uitat identitatea,ai uitat de inima ta...mai sti cum se simte acolo inauntru?

Si iar incepi sa scrii in speranta ca poate se va schimba ceva...povesti ipotetice existente doar in mintea ta care ar putea lua o forma...dar da-le odata o forma!!! Adu-le la viata...O mare diferenta intre fapte si vorbe,materilizeaza-ti ideile,materializeaza-te tu...mai poti face asta?

Nu sunt o parte a prezentului,sunt in trecut,acum n saptamani...inafara cadrului,se pare ca o sa ratez sedinta foto de azi...

Yours,

Bobo

Author:you

Season:summer

Location:bus

Time:sunset

Povestea unei frunze

Prima raza de soare dintr-o dimneata de vara ma trezit uosr picurandu-mi pe gene o usoara sarma argintie ce ma facut sa tresar.In stanga mea se gaseste alta frunza...doarme.Mi se pare atat de frumoasa si inocenta cu zambetul usor ce-i creioneaza chipul.Probabil oamenilor li se pare ca toate semanam intre noi dar suntem la fel de diferite ca si ei.Incet si vecina mea de creanga se trezeste din somn.Toata ziua o petrecem impreuna dar nu ne plictisim una pe cealalta.Avem discutii tainuite dar voi sunteti prea ignoranti sa crede-ti una ca asta si probabil ca este mai bine asa , pentru ca nu ne puteti afecta,discutiile voastre nu ajung pana aici sus pe creanga,doar uneori se mai aud in noapte soaptele innabusite a doi indragostiti...dar atat.Totul este perfect,o perfectiune subiectiva , pentru ca este perceputa doar de mine si de frunza de langa mine, pentru cei din jur totul parand ceva normal,ce nu are nimic iesit din comun,dar acesst lucru este stiut doar de noi doua si asta ne multumeste pe deplin.Zilele de vara au trecut ca si briza marii prin parul sarat al unei fete care tocmai a iesit din apa marii,repede dar in acelasi timp blajin,neperceptibil.A venit si toamna si incet dar sigur am inceput sa ne schimbam chipurile.Tot ce a fost verde incepe sa devina galben,ne ofilim dar totusi tragem de noi ca totul sa fie ca asta-vara,perfect.Incercam se ne mintim pe noi insine,ca nimic nu s-a schimbat ,dar stim amandoua ca timpul ne-a schimabt intr-un fel ireversibil si ca inevitabil va veni vremea in care o sa fim despartite ,una dintre noi va cadea pe jos si acolo va fi calcata de oamenii care au mereu acelasi parcurs.Chipurile noastre devin galbene aproape rosii dar incercam ca aceasta influenta sa sa pastreze doar la starea de aparenta,nu si de esenta.La un moment dat chiar toamna ne-a facut sa ne tradam una pe cealalta,stropindu-ne cu mai multe galben pe noi,celelalte frunze fiind mai verzi.Cautand verdele de asta vara am inceput sa ne uitam in dreapta si in stanga,am uitat de noi si ne-am orientat doar dupa aparente.Am gasit alte frunze mai verzi dar care au devenit rosii peste noapte si ne-au parasit.Si iar ne intoarcem una la cealalta,cu constiinta incarcata si pentru un moment,dupa atata timp in care nu am vorbit,parca reauzirea glasului celei dragi ne face sa ne simtim iar verzi...
Incercarile noastre de a fi din nou verzi esueaza si asta ne intristeaza si mai mult.Incercam sa profitam cat mai mult de timpul ramas.Ne trezim in mijlocul noptii si incepem sa murmuram declaratii de dragoste una alteia, sa ne promitem ca maine vom fi iar verzi, va fi iar vara.Ne trezim dimineata si abia daca ne mai salutam.Ne-au mai ramas doar sipotele ce se oglindesc ca un ecou al noptii...doar atat...din ceva perfect a mai ramas doar o singura bucatica care e departe de a fi perfecta.Inca incerc sa sa ma agat de ea,sa o fac sa creasca dar se pare ca in zadar.Probabil ca m-am ofilit atat de tare incat numai vad vechea prietena de langa mine,care probabil a cazut pe nesimtite pe asfaltul rece,in rutina oamenilor.Probabil ca voi cadea si eu,nu stiu unde ma va duce vantul dar daca cad langa ea probabil vom fi amandoua prea afectate ca se ne mai recunoastem si vom lua forma unor oameni ce niciodata nu s-au cunoscut.Vom avea niste vieti plictisitoare intr-un oras gri.Sufletul nostru insa nu va reusi sa stearga aceasta cicatrice lasa-ta de unele sentimente...o dulce cicatrice...

Hibernoterapia sentimentelor

Au fost.Inca sunt prezente.Incep sa le percep usor.Vin in valuri.
Uneori se intampla ca sentimentele sa-ti dispara treptat si sa crezi ca au fost si au trecut si ca nu mai ai nici o legatura afectiva cu trecutul.Pur si simplu nimic nu te mai face sa resimti acele stari ce ti-au dat lumea peste cap,nimic nu te mai face sa te simti,macar pentru o singura data, ca in acele clipe de euforie...Cu toate ca tu poate ai vrea sa le retraiesti acestea numai revin...cand vrei tu...Sau poate exista sentimente care ai vrut sa le ineci din propria dorinta,sa nu le mai aduci la suprafata insa nici de aceasta data ele nu te vor asculta si totusi vor reveni...evident exact in cele mai nepotrivite momente.
Cert este ca uneori iei o gura de aer ce se transmite sufletului tau iar aceste sentimente incep sa revina la suprafata...brusc...cea mai mica "gura de aer" luata poate insemna un impuls imens starilor tale interioare.Materializare acestei "guri de aer" poate fi un usor iz de parfum,o revedere a unor locuri sau persoane,o atingere,o privire,un zgomot,un glas,un suras,un zambet,o culoare,o melodie,un tramvai,un parc,o terasa de pe un oarecare bloc...aproape orice ne aduce aminte de sentimentele trecute.Un sentiment este un ansmablu de imagini vizuale,auditive,olfactive care se materializeaza in interiorul tau sub forma unei stari emotionale.
Si iata-ma,in acelasi loc,cu aceiasi melodie pe repeat,cu aceiasi viziune si gandindu-me la aceeasi persoana cu starile de emotie aferente,cu acelasi parfum inca pe tricoul meu.
Orice poate aduce aminte de un sentiment si poate...chiar sa il readuca la viata,adica ,de obicei, il readuce la viata.Esti bucuros sau esti trist ca starile emotionale vechi ti-au revenit?Pe moment nu sti ce sa raspunzi...dar peste un timp vei sti exact daca este prilej de bucurie sau tristete,totul vine de la sine...lasa-te dus de val...

O pereche de ochelari

Ma trezesc.Acum tot ceea ce ma inconjoara pare sa-mi zambeasca,totul are o briza de optimism ce se oglindeste si in sufletul meu.Agitatia mea interioara este o materializare a rasaritului, cald,rosu,portocaliu,galben desenat pe cerul senin,de un albastru inchis,inca adormit dupa noaptea ce dispare la orizont.Nimic nu imi poate schimba starea asta...acum.Ziua a trecut pe nesimtite si iar a venit seara cu al sau apus cetos.Numai sunt agitat,pot zice ca sunt un pic melncolic si obosit,obosit de ziua care tocmai a trecut.Abia acum simt urmele zilei ce se contureaza atat fizic cat si psihic.Numai e nimic care sa-mi inspire optimism , in jur,totul devine usor ambiguu amplificat de intunericul noptii.De ce aceasta antiteza de perceptie intre dimineata si seara;adica nimic nu s-a schimbat in jur fata de dimineata,toate lucrurile sunt la locul lor,stau pe acelasi pat si privesc aceiasi imagine profilata dimineata...insa imi inspira sentimente total diferite.
Am ajuns la concluzia ca privim totul printr-o pereche de ochelari ; dar nu este o pereche de ochelari normala...este una un pic mai speciala,personalizata pentru fiecare persoana in parte.Aceasta iti apare brusc pe nas,fara sa-ti dai seama ca o porti si ca o vei purta tot timpul.Pacat ca nu o poti personaliza dupa cum vrei ci se updateaza singura dupa sentimentele tale.Sentimentele iti afecteaza perceptia si te face sa vezi totul sub o alta culoare,mereu schimbatoare ca si starile tale...Dar daca toti vedem lumea din jur prin aceasta pereche de ochelari ce este materializare imaginativa a sufletului tau...atunci...cum arata lumea reala?!?!

by
curlymeph

Sweet november....NOT

"Visele mele se implinesc/Cat bat din palme sau cat clipesc"
Mereu se intampla sa-ti mearga totul bine,exact cum doresti si aici nu ma refer numai la planuri marete,ci si la micile bucurii de moment,ce tin de 2-3 minute...dar( mereu exista un "dar") toate se termina brusc si toate lucrurile care nu vroiai sa se intample , se intampla intr-un interval foarte scurt.
Toate bucuriile se naruiesc brusc fiind inlocuite de un sentiment care te deruteaza , un sentiment care te face sa vezi totul in alb si negru,uiti de culori,uiti de zambete,uiti de clipele frumoase.
Te izbesti de un zid care te aduce cu picioarele pe pamanat intr-un mod violent , numai sti cum sa rectionezi...cum sa te adaptezi la acest mod de viata realist cu o usoara tenta de negativism si atunci incepi sa cauti raspunsuri.Insa nu sti care e intrebarea la care cauti raspunsuri si iar incepi sa cauti...
Incerci sa gasesti un refugiu care sa te faca sa te detasezi , sa uiti de tot ce e in jurul tau,sa te lasi dus de un val sarat in mijlocul marii departe de griji...
Dar daca nu gasesti acest refugiu?Daca nimic nu te poate scoate din starea asta? Atunci trebuie sa tratezi totul ca atare,sa incerci sa vezi totul sub razele soarelui,sub o aura de optimism...stiu ca e greu ; dar aceste lucruri te intaresc.Apreciem totul din jur prin comparatie,daca nu ar exista tristetea,atunci de unde am sti cum e bucuria,si am mai numi-o "bucurie",sau am numi-o...rutina?!
Luna noimebrie imi inspira doar tristete , nimic special decat acelesi soare anemic,acelasi vant rece,aceleasi frunze galbene cazand,acelasi cer gri,aceleasi griji ce se impetesc perfect ajungand la o unelta puternica ce te zguduie...o toamna tarzie care se joaca cu iarna care e pe cale sa vina si intr-un sfarsit si toamna se va termina si va veni iarna..o stare de hibernare continua... Poate ca aceasta luna nu mi-a adus nimic care ar putea sa ma faca sa o apreciez la adevarata sa valoare si sa vad totul din jur sub o alta lumina ; poate chiar si tu ai trait clipe minunate in aceasta perioada ,si aici nu e vroba neaaparat de luna noiembrie,ci de toamna tarzie.
Prima zapada aduce cate un zambet pe fetele tuturor , o alinare dupa toamna trista,o imbratisare alba si calda.
Dar pana la acea imbratisare va continua sa ploua, frunzele vor continua sa cada , soarele va continua sa ne persifleze...si eu voi continua cu aprecieri pur subiective facute despre "Noiembrie"

Satul de...

"Nu am chef azi"...rar se intampla sa spui asta dar cand se intampla te acapareaza cu totul.Este un sentiment foarte ciudat care pune stapanire pe persoana ta,pe sufletul tau,te face sa uiti de restul sentimentelor...acum esti marioneta lui,o marioneta lasata in voia vantului,fara o directie anume,pur si simplu la intamplare...Tot ce este nou pare vechi ca un deja vu obsedant care se tot repeta,tot ce era vechi te plictiseste...dar defapt...ce vrei cu adevarat sa faci,la ce vrei sa te gandesti in astfel de momente.Stai si te pierzi cautand un raspuns dar oricat ai incerca nu-l gasesti; de ce?; n-ai chef frate sa stai sa te gandesti la chestia asta; Dar oare de ce acest sentiment a pus stapanire pe tine?De ce tot te chinuie mai ales acum cand ai nevoie de inspiratie,de o motivatie sa faci ceva.Raspunsul e simplu:te-ai saturat; De ce te-ai saturat?...de tot,un tot unitar.
Tot ce faci ti se pare plictisitor,nu vrei decat sa faci ceva nou,ce nu ai mai facut pana acum si poate nu asa vei scapa,poate trebuie sa faci ceva care doar iti va da impresia ca e ceva iesit din comun,iesit din cotidian...
Dar iar esti satul sa cauti acel ceva...care e ultimul lucru care ti-a dat aceasta impresie,de moment iesit din comun,care te-a facut sa te simti unic in felul tau,sa simti ca nimeni nu a mai facut sau nu a mai gandit ce ai facut sau ai gandit tu,care te-a facut sa uiti motivele ci doar sa te simti bine?...si iar incepi sa-ti bati capu...si asa,usor usor,acest sentiment te paraseste,te pierzi in ganduri,in fapte,in cotidian...dar un lucru e sigur,acest sentiment va reveni si iar o sa simti la fel si iar nu sti ce sa faci ca sa scapi.Nu exista o solutie anume care sa faca sa iesi din acea stare,doar lasa-te dus de val...

Satul de...
Cerul gri
Vantul de toamna
Stupid games of love
Acelasi drum batut in fiecare dimineata
Troleibuzele pline
Oameni ignoranti
Aceleasi poveti plictisitoare spuse la o tigara
Aceeasi prima tigara din pachet
Aceeasi stare de betie
Asteptarea unei raze de soare
Timp care se scurge incet cand ar trebuie sa sa scurga repede si o ia la fuga cand ti-e lumea mai draga

by
curlymeph