O pereche de ochelari

Ma trezesc.Acum tot ceea ce ma inconjoara pare sa-mi zambeasca,totul are o briza de optimism ce se oglindeste si in sufletul meu.Agitatia mea interioara este o materializare a rasaritului, cald,rosu,portocaliu,galben desenat pe cerul senin,de un albastru inchis,inca adormit dupa noaptea ce dispare la orizont.Nimic nu imi poate schimba starea asta...acum.Ziua a trecut pe nesimtite si iar a venit seara cu al sau apus cetos.Numai sunt agitat,pot zice ca sunt un pic melncolic si obosit,obosit de ziua care tocmai a trecut.Abia acum simt urmele zilei ce se contureaza atat fizic cat si psihic.Numai e nimic care sa-mi inspire optimism , in jur,totul devine usor ambiguu amplificat de intunericul noptii.De ce aceasta antiteza de perceptie intre dimineata si seara;adica nimic nu s-a schimbat in jur fata de dimineata,toate lucrurile sunt la locul lor,stau pe acelasi pat si privesc aceiasi imagine profilata dimineata...insa imi inspira sentimente total diferite.
Am ajuns la concluzia ca privim totul printr-o pereche de ochelari ; dar nu este o pereche de ochelari normala...este una un pic mai speciala,personalizata pentru fiecare persoana in parte.Aceasta iti apare brusc pe nas,fara sa-ti dai seama ca o porti si ca o vei purta tot timpul.Pacat ca nu o poti personaliza dupa cum vrei ci se updateaza singura dupa sentimentele tale.Sentimentele iti afecteaza perceptia si te face sa vezi totul sub o alta culoare,mereu schimbatoare ca si starile tale...Dar daca toti vedem lumea din jur prin aceasta pereche de ochelari ce este materializare imaginativa a sufletului tau...atunci...cum arata lumea reala?!?!

by
curlymeph