"Visele mele se implinesc/Cat bat din palme sau cat clipesc"
Mereu se intampla sa-ti mearga totul bine,exact cum doresti si aici nu ma refer numai la planuri marete,ci si la micile bucurii de moment,ce tin de 2-3 minute...dar( mereu exista un "dar") toate se termina brusc si toate lucrurile care nu vroiai sa se intample , se intampla intr-un interval foarte scurt.
Toate bucuriile se naruiesc brusc fiind inlocuite de un sentiment care te deruteaza , un sentiment care te face sa vezi totul in alb si negru,uiti de culori,uiti de zambete,uiti de clipele frumoase.
Te izbesti de un zid care te aduce cu picioarele pe pamanat intr-un mod violent , numai sti cum sa rectionezi...cum sa te adaptezi la acest mod de viata realist cu o usoara tenta de negativism si atunci incepi sa cauti raspunsuri.Insa nu sti care e intrebarea la care cauti raspunsuri si iar incepi sa cauti...
Incerci sa gasesti un refugiu care sa te faca sa te detasezi , sa uiti de tot ce e in jurul tau,sa te lasi dus de un val sarat in mijlocul marii departe de griji...
Dar daca nu gasesti acest refugiu?Daca nimic nu te poate scoate din starea asta? Atunci trebuie sa tratezi totul ca atare,sa incerci sa vezi totul sub razele soarelui,sub o aura de optimism...stiu ca e greu ; dar aceste lucruri te intaresc.Apreciem totul din jur prin comparatie,daca nu ar exista tristetea,atunci de unde am sti cum e bucuria,si am mai numi-o "bucurie",sau am numi-o...rutina?!
Luna noimebrie imi inspira doar tristete , nimic special decat acelesi soare anemic,acelasi vant rece,aceleasi frunze galbene cazand,acelasi cer gri,aceleasi griji ce se impetesc perfect ajungand la o unelta puternica ce te zguduie...o toamna tarzie care se joaca cu iarna care e pe cale sa vina si intr-un sfarsit si toamna se va termina si va veni iarna..o stare de hibernare continua... Poate ca aceasta luna nu mi-a adus nimic care ar putea sa ma faca sa o apreciez la adevarata sa valoare si sa vad totul din jur sub o alta lumina ; poate chiar si tu ai trait clipe minunate in aceasta perioada ,si aici nu e vroba neaaparat de luna noiembrie,ci de toamna tarzie.
Prima zapada aduce cate un zambet pe fetele tuturor , o alinare dupa toamna trista,o imbratisare alba si calda.
Dar pana la acea imbratisare va continua sa ploua, frunzele vor continua sa cada , soarele va continua sa ne persifleze...si eu voi continua cu aprecieri pur subiective facute despre "Noiembrie"
No comments:
Post a Comment