Prima raza de soare dintr-o dimneata de vara ma trezit uosr picurandu-mi pe gene o usoara sarma argintie ce ma facut sa tresar.In stanga mea se gaseste alta frunza...doarme.Mi se pare atat de frumoasa si inocenta cu zambetul usor ce-i creioneaza chipul.Probabil oamenilor li se pare ca toate semanam intre noi dar suntem la fel de diferite ca si ei.Incet si vecina mea de creanga se trezeste din somn.Toata ziua o petrecem impreuna dar nu ne plictisim una pe cealalta.Avem discutii tainuite dar voi sunteti prea ignoranti sa crede-ti una ca asta si probabil ca este mai bine asa , pentru ca nu ne puteti afecta,discutiile voastre nu ajung pana aici sus pe creanga,doar uneori se mai aud in noapte soaptele innabusite a doi indragostiti...dar atat.Totul este perfect,o perfectiune subiectiva , pentru ca este perceputa doar de mine si de frunza de langa mine, pentru cei din jur totul parand ceva normal,ce nu are nimic iesit din comun,dar acesst lucru este stiut doar de noi doua si asta ne multumeste pe deplin.Zilele de vara au trecut ca si briza marii prin parul sarat al unei fete care tocmai a iesit din apa marii,repede dar in acelasi timp blajin,neperceptibil.A venit si toamna si incet dar sigur am inceput sa ne schimbam chipurile.Tot ce a fost verde incepe sa devina galben,ne ofilim dar totusi tragem de noi ca totul sa fie ca asta-vara,perfect.Incercam se ne mintim pe noi insine,ca nimic nu s-a schimbat ,dar stim amandoua ca timpul ne-a schimabt intr-un fel ireversibil si ca inevitabil va veni vremea in care o sa fim despartite ,una dintre noi va cadea pe jos si acolo va fi calcata de oamenii care au mereu acelasi parcurs.Chipurile noastre devin galbene aproape rosii dar incercam ca aceasta influenta sa sa pastreze doar la starea de aparenta,nu si de esenta.La un moment dat chiar toamna ne-a facut sa ne tradam una pe cealalta,stropindu-ne cu mai multe galben pe noi,celelalte frunze fiind mai verzi.Cautand verdele de asta vara am inceput sa ne uitam in dreapta si in stanga,am uitat de noi si ne-am orientat doar dupa aparente.Am gasit alte frunze mai verzi dar care au devenit rosii peste noapte si ne-au parasit.Si iar ne intoarcem una la cealalta,cu constiinta incarcata si pentru un moment,dupa atata timp in care nu am vorbit,parca reauzirea glasului celei dragi ne face sa ne simtim iar verzi...
Incercarile noastre de a fi din nou verzi esueaza si asta ne intristeaza si mai mult.Incercam sa profitam cat mai mult de timpul ramas.Ne trezim in mijlocul noptii si incepem sa murmuram declaratii de dragoste una alteia, sa ne promitem ca maine vom fi iar verzi, va fi iar vara.Ne trezim dimineata si abia daca ne mai salutam.Ne-au mai ramas doar sipotele ce se oglindesc ca un ecou al noptii...doar atat...din ceva perfect a mai ramas doar o singura bucatica care e departe de a fi perfecta.Inca incerc sa sa ma agat de ea,sa o fac sa creasca dar se pare ca in zadar.Probabil ca m-am ofilit atat de tare incat numai vad vechea prietena de langa mine,care probabil a cazut pe nesimtite pe asfaltul rece,in rutina oamenilor.Probabil ca voi cadea si eu,nu stiu unde ma va duce vantul dar daca cad langa ea probabil vom fi amandoua prea afectate ca se ne mai recunoastem si vom lua forma unor oameni ce niciodata nu s-au cunoscut.Vom avea niste vieti plictisitoare intr-un oras gri.Sufletul nostru insa nu va reusi sa stearga aceasta cicatrice lasa-ta de unele sentimente...o dulce cicatrice...
No comments:
Post a Comment