Atunci cand realitatea dispare

O clipa...atat a trebuit pentru a parasi realitatea.Acum esti intre 2 lumi,lumea ta interioara si cea exterioara.In aceste clipe numai interactionezi cu exteriorul,pare ceva mult prea minor pentru starile tale interioare.Inchizi ochii.tragi din tigara.te lasi purtat,dus de val.Esti undeva.unde? conteaza prea putin locul.Usor dar sigur interesul tau se scurge usor spre interior..spre propria persoana.Acum ai ajuns sa te cunosti pe tine,sa iti cunosti cu adevarat gandurile,departe de cotidianul care ne influenteaza permanenet.Totul devine atat de clar,gandurile sunt bine conturate si ajungi sa zbori de la o idee la alta,in decurs de cateva secunde deja ai parcurs cu mintea mult prea multe domenii,gandurile tale conturate incep sa se decoloreze,sa prinda viteza,sa para sterse.Cu toate acestea totul ti se pare atat de cunoscut si familiar,cu toate ca nu ai zabovit mai mult de o secunda la un anumit subiect,ti se pare ca deja e mult prea cunoscut,ca e bine definit si imediat treci la ceva mai incitant.Ca imaginile unui film ti se succed in cap ideile,care daca le-ai pune cap la cap ar iesi un haos..dar ce este mintea umana?nu este un haos de idei,ganduri,poriniri..?Deschizi ochii,tot aici?parca am fost prea departe sa mai recunosc locul in care ma trezesc.ma uit in jur..nimic interesant..inchid ochii si iar plec intro calatorie in care gandurile sunt calauzele..