Stiu...degeaba

Substituent al normalului...incertitudine rar inlocuita de fericire trecatoare...fericire de o secunda ce se farama cand ceasul a ticait...speranta urmata de nervi si iar speranta..idei conturate intr-un film prost care apartine sf-ului dar in momentul in care ti-e frica de ceva pana si sf-ul pare posibil.

Mereu acelasi inamic...timpul curma fiecare moment prea repede si ajungem sa apreciem cu adevarat fiecare clipa cand deja a trecut mult timp...prea tarziu ar zice unii...dar asta nu schimba cu nimic situatia si iar ajungi in acelasi loc uitandu-te la ceas...un gand...si acum incepi sa apreciezi...dar maine iar se va repeta iar in mintea ta va fi "mai e timp"...

Un semn si mintea iti fuge de la normal la ceva inexplicabil,ambiguu...nu ma pot incadra intr-o categorie...daca as face-o ar deveni amuzant si ar fi urmata de multe clipe fericite...dar la sfarsit as tinde sa cred ca au fost doar o minciuna...o minciuna care se va repeta si pe moment ar parea ceva sincer...ma afecteaza pe moment dar uitandu-ma din alta perspectiva ma amuz copios si chiar nu imi pare rau...

Sincer nu imi pare rau si chiar ma complac in situatie,o situatie prea bine cunoscuta....situatie in care timpul ma va face o amintitre intr-o poza care pare invechita prea devreme...