fake happiness

Intotdeauna am asteptat un moment cu ardoare...nopti nedormite,oftat in miez de noapte in timp ce urmaresti fumul de la tigara ce se prelinge incet spre cer,si vrei sa zbori odata cu el sa strabati timpul si spatiul....simti ca poti face asta daca te gandesti indelung dar e doar un miraj si te vei trezi in acelasi loc insa nu vei fi dezamagit.Cu toate ca acest miraj pare real cand te vei trezi din el nu vei fi dezamagit pentru ca ceva din subconstientul tau te tine pe o linie deasupra oceanului de vise de sub tine.

Si intr-o zi cu ploaie va veni si acest moment mult asteptat...da..mai bine sa fie planuit,da!...chiar mai bine sa fie planuit...ceva imprevizibil probabil te-ar surprinde intr-un mod placut sau nu chiar atat de placut dar risti...nu sti cum vei reactiona si dupa te vei gandii de mii de ori la reactia ta si mereu vei gasi cate un mic detaliu care te nemultumeste de fiecare data...mii de detalii,crezi ca poti face fata?

Dar cand planuiesti ceva si te gandesti prea mult vei epuiza si ultima picatura de entuziasm si totul va cadea in rutina...

Te gandesti cat de bine va fi,iti faci planuri ce vei face dupa si chiar clipele petrecute inainte de "marele moment" sunt ca un preludiu ce preceda o furtuna de priviri si atingeri...

Si iata ca totul sa consumat...te trezesti buimac...doar atat? nimic special doar o usoara fericire ce dispare cu fiecare fata trista vazuta pe drum.Ai uitat sa simti momentul,te-ai pierdut pe drum si acum chiar ti se pare ceva ce chiar trebuia sa ti se intample...dar daca nu se intampla erai intr-o continua asteptare...parca a fost doar un capriciu ce nu a lasat nicio rasuflare rece pe sira spinarii,nicio tresarire,nici un zambet...si iar iti reiei viata plina de momente ce se consuma inainte sau dupa...rareori la timp...hate time...