Mi-am gasit alter ego-ul;
undeva in perioada interbelica intr-un bloc pe langa cismigiu...in timpul unui apus de soare cand lumina galbena a soarelui se ingana cu cea a veiozei de pe masuta din colt...acolo sta si oglinda cu mici lini frante negre..in fiecare dimineata inainte de plimbarea in cismigiu imi potrivesc papionul si ochelarii...deja a devenit un cliseu.Tablourile in culori calde imi amintesc de viata traita altadata, sunt ca niste repere cronologice ce ma fac mereu sa stiu cand sunt; totul capata o culoare pala,soarele e mai stralucitor,verdele e mai viu,cladirile iti inspira istorie prin fiecare figura arhitecturala de pe marginea unui balcon.Sunetul tramvaiului ma face sa tresar si sa fiu fericit,azi iar voi asculta orchestra in foisor , acompaniat de barbati ce stiu ce inseamna onoare si de dame ce isi scot feminitatea in evidenta prin orice miscare si privire aruncata pe sub evantaiul alb,cu dantela,parfumat...un parfum frantuzesc.
Umbrele din parc parca accentueaza si mai mult faptul ca e primavara;ma asez pe un scaun ce isi scrie istoria zi de zi...Parca azi dirijorul a condus si mai bine notele ce zburau catre cer aduse ca un sacrificiu timpului in miscare.Cu palaria bine pusa pe cap o iau usor spre centru,ca deobicei,imi iau ziarul din colt si un pachet cu tigari pe care le voi sorbi in timp ce ma voi pierde in vitrinele de pe bulevard ce impart acelasi cadru cromatic:maro...
Dupa ce imi clatesc ochii cu multimea de oameni ce se plimba sfiosi pe strazi si cu ultimul tramvai ce a plecat din statie o iau usor spre casa...o masina mai trece din cand in cand...hmm trebuie sa fi fost vreun bogatas ce isi afla fericirea in case luminoase,pline de suflete entuziaste..
Ajung in casa...imi pun tacticos pardesiul pe umerasul de la intrare...imi pun pe nas ochelarii de citit si incep sa descifrez ziarul;parca e prea linisite...nu e de ajuns ca sunt singur zi de zi? hmm...un disc bun...magnetofonul incepe sa scartaie usor si cufundat in lectura si in muzica mai pierd 3 ore...lumina galbena a soarelui a facut loc luminii nisipoase a felinarului din fata geamului...ma uit pe geam,pustiu,muzical de pustiu...linsitea inspira muzica...muzica ce o ingan in timp ce mai imi aprind o tigare si ma confund cu notele scartaite iesite de magnetofon.O singuratate ma cuprinde prin fiecare miscare,prin fiecare zgomot ce lasa un ecou,prin fiecare tablou,lumina...
Stau singur,ceasul cu cuc iar a ramas in urma,dar ce mai conteaza...sunt singur..pierdut printre obiecte...imi retraiesc tineretea prin fumul de tigara...inca o zi a trecut...
Nu as vrea sa fiu acel alter-ego..nu suport acea atmosfera de nemiscare,de liniste...care nu inspira viata ci inspira mai degraba imobilitatea unei statui...din cismigiu desigur...acea lumina galbena care parca vine in acelasi timp cu linstea...
As vrea sa ma transpun in locul lui si sa fiu obisnuit cu asta ,sa nu stiu ce va fi sau ce a fost ci sa traiesc in acelasi timp iar si iar...i'm no one now,i'm agony...
No comments:
Post a Comment