Se pare ca ideile,inspiratia,stau undeva ascunse,intunecate de prea multe nopti dormite si refuza sa-si mai faca aparitia...ca banda magnetica a unei casete vechi ce trece de pe o rotita pe alta intr-o alternanta obsedanta ce devine obisnuita...inca incerc sa pastrez o aura boema asupra randurilor dar se pare ca si ea incepe sa paleasca...vreau sa sparg caseta...sa inod si iar sa desnod,sa leg,sa rup banda magnetica din ea...totul e normal,zilele se repeta , in aceeasi zi la aceeasi ora fac acelasi lucru si chiar simt ca m-am saturat dar trebuie in continuare sa ignor starile ce ma traverseaza ca pe o strada goala,o strada cu panouri publicitare ce scriu cu acelasi culori,aceleasi cuvinte prafuite...aceleasi sintagme care ma fac sa ma simt ca intr-un cerc vicios...numai stiu nimic altceva si repet ca un robotel aceleasi lucruri de care eu insumi m-am plictisit...numai zic de cei din jur..dar majoritatea fiind in aceeasi situatie cu mine nu isi dau seama...si atunci vine cineva..din alta lume,care percepe altfel timpul si vede ca ne-am pierdut in rutina zilelor si se teme ca va ajunge ca noi...dar traim cu speranta in suflet ca ne vom recapata timpul...si intr-un acces de egoism ne vom reveni la viata...viata noastra veche...dar pana atunci suntem seci, fara fond,doar aparenta...ca niste umbre ce isi cauta conturul intr-o mare de non-culori..
Noroc cu mana ta ce adauga sirului lung de zile o mangaiere,un sunet de pian pe fundalul melodiei,un miros proaspat de primavara intr-o camera ce a uitat sa fie aerisita.
Noroc cu tine ca ajung sa zambesc dupa multe clipe in care am uitat sa fac asta
Noroc cu tine ca imi amintesti culorile.
Noroc cu graba ta ce a trantit usa verde si cd-ul a sarit iar...reluandu-si ordinea notelor intr-un ritm logic si parca totul a devenit mai fluent...merci
No comments:
Post a Comment