Saturday, October 09, 2010

Cuvinte

Si acum ma mir ca ascult cu aceeasi pasiune anumite melodii din playlist...Versurile ma impresioneaza mereu si stiu ca ele vor fi acolo,doar pentru mine,de fiecare data cand voi avea nevoie,mereu au fost.
Imi place sa ma regasesc in pielea unui egocentrist incurabil care crede ca artistul e la celalalt capat al firului,cantand in surdina doar pentru mine,imi place sa cred ca fiecare vers imi apartine...este doar al meu...si la urma urmei chiar asa e...cuvintele sunt neschimbate dar fiecare ureche isi pune amprenta subiectiva asupra melodiei...face trucuri cu fiecare cuvant in parte intr-un spectacol de circ fara public sau lumini,doar din sunete si trairi;stiu ca si tu auzi aceleasi versuri doar poate ca pentru tine au mai multa sau mai putin incarcare emotionala.
Poate ca am ajuns sa cred in versuri mai mult decat autorul a crezut in ele...poate pentru ca ceva spus de mine ti se pare nesemnficativ dar am dus nenumarate conflicte interioare pana m-am hotarat sa-ti spun,sau poate doar un cuvant de-al tau este plin de emotie,entuziasm dar eu il sar cu vederea;numai stiu sa fac diferenta dintre expresii banalizate din cauza repetarii excesive si cele cu adevarat speciale,la mijloc fiind tot o greseala a noastra...noi suntem de vina,noi suntem cei care au dezvelit cuvintele de orice sentiment,le folosim doar ca forme,fara fond...acum trebuie sa invatam sa vedem mai mult decat un simplu cuvant.
Am invatat fiecare in parte sa poftim mai mult,nu doar un singur cuvant,ca sa fim convinsi de ceva;asteptam intregi texte ca sa ne dam seama cu adevarat cat cantareste fiecare cuvant si intotdeauna poftim mai mult,un apetit enorm pentru dovezi imateriale, apreciem mai mult cantitatea decat calitate...si la sfarsit ajungem tot in aceeasi mediocritate a nesigurantei...
Ne mintim reciproc fara sa vrem prin aprecierea diferita a cuvintelor dar totusi inca ma mira ca unele cuvinte au ATATA greutate...si uneori nu imi ajunge un monolog intreg sa spun tot ce am in cap...
Norocul nostru e ca avem mai multe pe langa auz ca si simturi si toate se pun cap la cap in vederea construirii unui sentiment,cladit din caramizi de emotii,facute din starii,exprimate prin cuvinte...


Tuesday, October 05, 2010

Nu stiu

Nu stiu nimic despre Bucuresti...
Au venit niste prieteni din afara in tara si hai sa ma ofer eu sa le arat Bucurestiul.Pana aici toate bune si frumoase...aveam in cap un plan simplu...ii duc frate in centru vechi,le arat pe acolo pub-urile le mai arat Casa Parlamentului,cumparaturi la Unirii si fuga la aeroport.
Si ma vad lasat cu masina fix in fata Cercului Militar National...ahh bun..aici stiu..la Capsa venea Eminescu,poetul nostru national...Hai ca ma descurc spuneam in sinea mea..nu am apucat bine sa termin ca intrebarile au inceput sa curga "Ce e cladirea asta?"..ma uitam la Cercul Militar cum se uitau si ei.."ah..aici am facut balul de absolvire...e un restaurant cum urci scarile si o galerie de arta la parter" dar nu stiu nici acum de cand e,ce scop a avut initial si alte date importante...stiu ca am avut destul timp sa ma interesez dar pur si simplu nu vad orasul asa.Vad doar fatadele,nimic mai mult...ma pierd in aparenta si pierd esenta..
Dupa ajung cu ei in fata Casei Palatului.Ma asteptam sa prind in propozitia"Este a doua cladire din lume ca suprafata dupa Pentagon" toata esenta cladirii,dar iar m-am inselat..si iar nenumarate intrebari fara raspuns...
Peste ceva timp am ajuns la concluzia ca am zis de prea multe ori "facute in timpul lui Ceausescu" ,"strada e chiar plina de pub-uri dar fereste-te de caramizile ce stau sa cada pe tine","Scuze,la noi intarzie mult pana te servesc" si tot felul de sintagme care pentru noi au devenit clisee.
Nu e motiv sa ma mandresc cu asta si mai ales sa strig acest lucru in gura mare dar ,totusi , frate poate daca ati promova toate atractiile turistice din acest oras am avea de invatat si noi cei care locuim aici...nu doar niste pancarte aruncate ici-colo pe Lipscani..

Friday, October 01, 2010

Mister

Orice urma de subtil a disparut facand loc unui sistem de imagini ce se adanceste spre suflet,intr-un final formand o singura imagine pura,inocenta,virgina.Odata aceasta imagine expusa isi va pierde din stralucire pe zi ce trece,stearsa de orice gand meschin,de orice gest de a o folosi,de orice privire de invidie.Am uitat sa ma invelesc cu o fatada in fata privirilor tale seducatoare de diamant ce au reusit sa patrunda pana in cel mai mic cotlon al sufletului meu.Mi-ai cerut acceptul,iar eu fermecat de culoarea ochilor tai m-am lasat in seama gandurilor tale colorate de sentimente...doar o secunda ai zabovit in preajma sufletului meu..ti-a ajuns...acum ma cunosti la fel de bine cum ma cunoaste fiecare melodie ascultata si rasarit privit.Numai am nimic de ascuns in fata ta...fiecare gand,of,idee ti le impartasesc cu o nerusinare ce tradeaza intimitatea...esti om ca si mine si nu sti sa faci altceva decat sa profiti de cunoasterea absoluta a sufletului meu spre sporirea fericirii tale personale,nu te condamn pentru ca asta ar insemna sa condamn toti oamenii,inclusiv pe mine,o sinucidere a propriului eu...si ca intr-o clepsidra de lumina sufleteasca,lumina cade in partea ta,iar in partea mea ramane doar o sticla goala prin care vezi...nu te mai atrage.asa-i?
Si normal sa nu te mai atraga nimic pentru ca sti ca oriunde e sufletul tau va fi si al meu...suna a-l dracu de siropos...si ma intreb ce e dragostea...suna ca o declaratie de dragoste rupta dintr-un film care mereu se termina cu o nunta si o fericire ce tinde spre eternitate...dar mi-ai furat sclipirea care te atragea atat de mult...Si incep sa-mi pun semne de intrebare daca tu iti pui semne de intrebare...complicat..dar ai ajuns in acel stadiu in care cu toate ca am micile mele straluiciri venite de nu-stiu-unde tu nu le mai observi...
Asta pana intr-o zi in care clepsidra se va intoarce,ajutata de o mana fina gata sa se franga in acest scop...si sincer tin prea mult la tine sa-mi doresc asta, asa ca doresc sa-mi reincarc sufletul din alte parti...stiu ca nu apreciezi acest cadou pentru sufletul tau pentru ca nu il simti pe moment,nu e ceva ce se face simtit imediat, dar poate intr-un viitor in care sufletul meu nu va mai fi unde e al tau,cand nu voi mai fi in acolo unde vrei,in imediata vecinatate iti vei da seama...si atunci tristetea ta va face ca toata stralucirea dobandita...,dobandita, pentru ca nu pot sa zic ca e furata...cel putin eu am facut invitatia,se va duce...in neant...
Dar,mereu exista un "dar", poate faci toate aceste lucruri fara sa-ti dai seama,poate ca nu ai vrut sa iei nimic de la mine ci doar sa ma vezi exact cum sunt,fara nici un pic de mister care sa ma imbratiseze cu o umbra la fiecare gest al meu,tot imi bat capul gasind argumente care sa te apere ,tot te tin acolo sus in mintea mea...vreau sa pastrez in continuare cicatricea vizitei tale in sufletul meu,...poate ti-am cedat eu din suflet fara sa-mi dau seama...nu stiu cum sta treaba cu schimburile intre suflete...stai sa-mi intreb sufletul sa vad ce imi raspunde...

Saturday, September 18, 2010

Antitetic

Si parca ceva nu ma lasa sa renunt la scris...o parte boema care isi cere birul...totul pare mult mai grav cand e scris cu niste litere negre pe un fundal cafeniu...am recitit postarea de acum 2 minute si mi s-a parut trista...de ce as renunta?...dar vreau si o pauza...astept inrosirea frunzelor ca un preludiu al melancoliei...fiecare fosnet facut de o frunza care cade sa se transforme intr-un apus mut...pana atunci ma las cuprins de rutina agatat de o ata subtire..de o idee...

Ma indepartez...

Mai bun era un inceput "incet,dar sigur" dar ma pierd in fiecare zi in tot felul de clisee si vreau sa evit aceasta rutina...
Vreau o pauza de la framantari,de la ganduri ,de la scris,de la citit...mi se pare mult mai atractiva viata in cea mai pura forma a sa...produsul brut...neprelucrat...netrecut prin filtrele sufletului...spontaneitatea fiecarui lucru marunt,compunerea sentimentelor pe portativul vietii...
Am de invatat din fiecare experienta a vietii,mai buna,mai rea...totusi fara sa-mi dau seama invat...pauza de scris...

Wednesday, August 11, 2010

Propozitii...

Niste litere mici negre,aranjate in niste cuvinte care la inceput aveau sens...mai incolo trei puncte asa zise de suspensie...dar defapt lasa loc de interpretare...o paranteza...o cratima si o sedila.
La prima vedere fiecare litera isi ocupa locul , parca, dupa bunavointa autorului...totul capata sens ca si cand ai adauga non-culori gandului multicolor...fiecare mic simbol ce se identifica cu o litera lasa amprente sentimentale pe ochii obositi de la atata praf de vara...ochii ce odata erau clatiti de apa marii,odihniti de cerul albastru,parfumati de briza marii,imbatraniti de fiecare graunte de nisip adus de vant...
Sentimentele cuprind ratiunea intr-un joc de "Nu te supara,frate"...si esti cuprins de un val de culori,miresme si atingeri...dar exista un paradox...acest val este cauzat de mici simboluri imprimate dar tu habar nu ai ce inseamna...sentimentele sunt lumina iar ratiunea sunetul...
Citesti a doua oara si acum ratiunea isi joaca rolul pe scena sufletului tau si entuziasmul intervine ca o raza de soare ce scoate si mai bine in evidenta valul de culori,miresme si atingeri ce tocmai te-a lovit...Incepi sa-ti impartasesti ideile cu privire la aceste simboluri cu toata lumea...si toti sunt de acord cu tine ca intr-o cojunctura armonioasa,ca un pact nescris in care toti trebuie sa acceptam ideile tuturor...
Mai stai un pic...entuziasmul este prea enervant ca sa inceapa sa dispara asa repede,iar ,dupa un timp,recitesti...nimic...poate te asteptai iar sa te loveasca acelasi val sub aceeasi lumina de entuziasm...tot ce vezi acum este obiectiv...numai intelegi nimic si incerci sa iei fiecare cuvant in parte...
Intelegi totul,dar,parca,tot mai e nevoie de ceva si recitesti...de nenumarate ori pana inveti propozitia pe de rost...si nici acum numai ai aceeasi convigere ca la inceput...sau poate nu iti vine sa crezi ceea ce citesti...ti se pare prea ambiguu,evident,sau cum vrei tu sa-i spui...si la urma urmei sunt doar niste linii si curbe negre pe un fond alb...niste simboluri pe care te bazezi acum cand propozitia a disparut...