Ceata

Miroase a frunze vesele.Inecate de prea multa apa acum sunt gadilate de o mica flacara a carei culoare se plastifiaza pe fiecare frunza atinsa...frunzele ofteaza la caldura focului din cand in cand sub forma unor trosnete spontane si fragile...

Ard greu,cu mult zgomot si fum...un fum alb si subtire se ridica din fiecare spartura lasata de maldarul de frunze...si urca pana cand ajunge sa se confunde cu lumina calda a becului de pe alee..o lumina ce incolteste toate sentimentele intr-un coltisor..galben..nostalgia si melancolia sunt galbene.

Pana si fumului, ce urca cu pasi mici de incetosare, pare sa-i placa lumina si parca pentru un moment zaboveste si apoi urca.Zaboveste cat sa cuprinda frunzele inca necazute ce atarna plapande in copaci,cat sa ne inconjoare pe toti si sa ofere o aura alba de mister, ce inconjoara picaturile de ploaia, inconjoara toamna insasi...

Intr-o parte copacii aplecati formeaza un mozaic galben,rosu,verde,maro susinut de niste brate negre si aplecate,jelind dupa atata vant...pe jos frunze inecate...toate parca se complac in situatia de a fi tainuite de o usoara pelicula de fum..a venit toamna...o bufnita face sa tresara tot Cismigiul si parca gandurile tuturor au zburat spre un colt indepartat...Hotel Cismigiu...mister...dar privirea a ramas tot la toamna.

Mirosul inconfundabil de frunze tomnatice arse se joaca cu starea ta sufleteasca si te face sa ravnesti dupa...

Vreau o cafea cu 2 lingurite de zahar,o lingurita de jazz...amestecate cu o tigara...evident toate la lumina unui abajur galben semiobscur ca si pozele interbelice de pe pereti...