Tuesday, March 23, 2010

fake happiness

Intotdeauna am asteptat un moment cu ardoare...nopti nedormite,oftat in miez de noapte in timp ce urmaresti fumul de la tigara ce se prelinge incet spre cer,si vrei sa zbori odata cu el sa strabati timpul si spatiul....simti ca poti face asta daca te gandesti indelung dar e doar un miraj si te vei trezi in acelasi loc insa nu vei fi dezamagit.Cu toate ca acest miraj pare real cand te vei trezi din el nu vei fi dezamagit pentru ca ceva din subconstientul tau te tine pe o linie deasupra oceanului de vise de sub tine.
Si intr-o zi cu ploaie va veni si acest moment mult asteptat...da..mai bine sa fie planuit,da!...chiar mai bine sa fie planuit...ceva imprevizibil probabil te-ar surprinde intr-un mod placut sau nu chiar atat de placut dar risti...nu sti cum vei reactiona si dupa te vei gandii de mii de ori la reactia ta si mereu vei gasi cate un mic detaliu care te nemultumeste de fiecare data...mii de detalii,crezi ca poti face fata?
Dar cand planuiesti ceva si te gandesti prea mult vei epuiza si ultima picatura de entuziasm si totul va cadea in rutina...
Te gandesti cat de bine va fi,iti faci planuri ce vei face dupa si chiar clipele petrecute inainte de "marele moment" sunt ca un preludiu ce preceda o furtuna de priviri si atingeri...
Si iata ca totul sa consumat...te trezesti buimac...doar atat? nimic special doar o usoara fericire ce dispare cu fiecare fata trista vazuta pe drum.Ai uitat sa simti momentul,te-ai pierdut pe drum si acum chiar ti se pare ceva ce chiar trebuia sa ti se intample...dar daca nu se intampla erai intr-o continua asteptare...parca a fost doar un capriciu ce nu a lasat nicio rasuflare rece pe sira spinarii,nicio tresarire,nici un zambet...si iar iti reiei viata plina de momente ce se consuma inainte sau dupa...rareori la timp...hate time...

Monday, March 15, 2010

jazzy mood

M-am topit odata cu zapada...incerc sa gasesc un refugiu in nori,in vant,in soare dar nu pot...ma volatilizez in mici particule si zbor unde vreau.
Mi-am gasit alter ego-ul;
undeva in perioada interbelica intr-un bloc pe langa cismigiu...in timpul unui apus de soare cand lumina galbena a soarelui se ingana cu cea a veiozei de pe masuta din colt...acolo sta si oglinda cu mici lini frante negre..in fiecare dimineata inainte de plimbarea in cismigiu imi potrivesc papionul si ochelarii...deja a devenit un cliseu.Tablourile in culori calde imi amintesc de viata traita altadata, sunt ca niste repere cronologice ce ma fac mereu sa stiu cand sunt; totul capata o culoare pala,soarele e mai stralucitor,verdele e mai viu,cladirile iti inspira istorie prin fiecare figura arhitecturala de pe marginea unui balcon.Sunetul tramvaiului ma face sa tresar si sa fiu fericit,azi iar voi asculta orchestra in foisor , acompaniat de barbati ce stiu ce inseamna onoare si de dame ce isi scot feminitatea in evidenta prin orice miscare si privire aruncata pe sub evantaiul alb,cu dantela,parfumat...un parfum frantuzesc.
Umbrele din parc parca accentueaza si mai mult faptul ca e primavara;ma asez pe un scaun ce isi scrie istoria zi de zi...Parca azi dirijorul a condus si mai bine notele ce zburau catre cer aduse ca un sacrificiu timpului in miscare.Cu palaria bine pusa pe cap o iau usor spre centru,ca deobicei,imi iau ziarul din colt si un pachet cu tigari pe care le voi sorbi in timp ce ma voi pierde in vitrinele de pe bulevard ce impart acelasi cadru cromatic:maro...
Dupa ce imi clatesc ochii cu multimea de oameni ce se plimba sfiosi pe strazi si cu ultimul tramvai ce a plecat din statie o iau usor spre casa...o masina mai trece din cand in cand...hmm trebuie sa fi fost vreun bogatas ce isi afla fericirea in case luminoase,pline de suflete entuziaste..
Ajung in casa...imi pun tacticos pardesiul pe umerasul de la intrare...imi pun pe nas ochelarii de citit si incep sa descifrez ziarul;parca e prea linisite...nu e de ajuns ca sunt singur zi de zi? hmm...un disc bun...magnetofonul incepe sa scartaie usor si cufundat in lectura si in muzica mai pierd 3 ore...lumina galbena a soarelui a facut loc luminii nisipoase a felinarului din fata geamului...ma uit pe geam,pustiu,muzical de pustiu...linsitea inspira muzica...muzica ce o ingan in timp ce mai imi aprind o tigare si ma confund cu notele scartaite iesite de magnetofon.O singuratate ma cuprinde prin fiecare miscare,prin fiecare zgomot ce lasa un ecou,prin fiecare tablou,lumina...
Stau singur,ceasul cu cuc iar a ramas in urma,dar ce mai conteaza...sunt singur..pierdut printre obiecte...imi retraiesc tineretea prin fumul de tigara...inca o zi a trecut...
Nu as vrea sa fiu acel alter-ego..nu suport acea atmosfera de nemiscare,de liniste...care nu inspira viata ci inspira mai degraba imobilitatea unei statui...din cismigiu desigur...acea lumina galbena care parca vine in acelasi timp cu linstea...
As vrea sa ma transpun in locul lui si sa fiu obisnuit cu asta ,sa nu stiu ce va fi sau ce a fost ci sa traiesc in acelasi timp iar si iar...i'm no one now,i'm agony...

Wednesday, March 10, 2010

Sentimente imperative

De ce nu putem simti exact sentimentele pe care le dorim?De ce nu ne putem ordona starile care ne traverseaza sufletul ca pe o autostrada exclusivista?
Imprevizibilitatea noastra sentimentala este un amestec de imagini,sunete,locuri,melodii,atingeri,gesturi,priviri,saruturi in miez de noapte iar noi suntem purtatorii tuturor acestor stele cazatoare ce ne sageteaza mereu constiinta uneori aprinzand tot cerul spiritului nostru alteori fiind doar o scanteie ce trece neobervata dar care pana la urma isi lasa urmele albe de lapte pe cerul negru.Lumea este o chitara si noi o vedem dar notele cantate de ea le simtim in suflet ,mici vibratii ce mai fac sa cada cate o stea si un vis sa se implineasca...nu pare greu...dar uneori notele nu sunt pe placul nostru si incercam sa sarim de pe o linie pe alta a partiturii,sau,uneori,unele note sunt premisa unor vise care nu se stie daca vor avea o concluzie sau vor continua sa sclipeasca mereu in noi...doar ca..nu..chiar nu putem canta la acesta chitara.Notele noastre preferate vor ramane mereu printre alte note si tot ceea ce putem face e sa asteptam si probabil vom mai prinde din zbor cate una.
Nu stim,nu putem sau...nu vrem sa ne putem controla sentimentele...acestea ne lovesc ca usoare adieri de vant,chiar transformandu-se in furtuna iar noi,niste suvite de par ne vom lasa in bataia lor...prea slabi sa ne putem impune...prea lenesi sa gasim motive...prea afectati de rafalele de vant numai stim unde sa cautam si vom uita de alta adieri,mai calde,mai placute...vom ajunge intr-o rutina cu care ne vom obisnui si vom uita sa stralucim...Vreau sa ne lasam dusi de vant si vom intalni alte mii de vanturi care ne vor face sa ne cunoastem cu adevarat sufletul...si...probabil intr-o zi cu soare vom ajunge sa ne cunoaste atat de bine incat sa ne putem plimba prin vant cum vrem,sa simtim ce vrem...sa fim tristi cand suntem singuri,sa fim fericiti cand suntem cu prietenii, sa fim spirituali cand suntem doar noi doi,sa fim zambitori dimineata,sa aruncam cu zambete cand nimeni nu are chef sa zambeasca...dar pana atunci odata ce o culoare sentimentala ne acapareaza uitam de celelalte culori...uitam sa cautam...acum sunt pensula din mana ta iar tu imi vei colora sufletul...doar ca am o ultima conditie inainte sa ma las purtat de mana ta de artista prin paleta de culori...sa fiu culoarea ta complementara...ahh..si sa fi putin stangace te rog,ca sa te pot pata si pe tine cu nuantele mele...

Wednesday, March 03, 2010

Daca ai pleca....

Daca ai pleca...mi-as inchide sufletul intr-o cutie ferecata cu clipele petrecute impreuna iar cheia cutiei ai fi tu...

Friday, February 26, 2010

Ploaia boema

Sunt plictisit.Stau singur la Mc.Nu ca ar fi prima oara dar acum simt ca e altfel.De ce ploua tocmai azi,tocmai acum?va trebuii sa caut zambete si ochi verzi printre picaturi.El e la meditatii,El e ocupat,El se joaca,Ea doarme.
Singur dar inconjurat de oameni,cu acelasi fundal muzical in urechi...da...o melodie cu ploaie...n-am chef.
Acum stau si incerc sa analizez un cuplu ce s-a asezat in fata mea.La inceput ea sta singura,serioasa, totusi mimica fetei o tradeaza si reda o neliniste emotionala,neexteriorizata.El un baiat simplu cu un chip cald,voios,ce pana la urma a reusit sa dezveleasca sentimentele ei.Vorbesc,cuvinte simple,de rutina dar care alunga momentele de plictiseala.
El iar a plecat.Ea ramane singura si iar isi picteaza pe fata seriozitatea,acum se joaca cu bonul...se uita pe geam la orasul gri si da nervos din picior in timp ce el se intoarce la masa.De ce unii se incrunta inainte sa spuna ceva...?Urmeaza un zambet-?Se pare ca nu-dar pana la urma a reusit sa creeze un zambet din cuvinte.
As putea spune ca sunt fericiti,dar privirea ei inspira...inspira monotonie...monotonia unui oras acoperit de ploaie.
Merg singur prin ploaie si parca picaturile reci ce mi se preling pe gene pot sterge orice urma de idee concreta si brusc un sentiment de fericire ma face sa rad,sa cant ,sa ma misc dupa muzica,sa vad un mic soare in fiecare picatura.
Fiecare picatura are povestea ei;vede lumea de sus fara detalii si ii place;vedea lumea de pe piele unei fete si ii place dar incepe sa vada si detaliile si observa tot mai mult defectele societatii;vedea lumea de jos exact cum e,grabita,cu pasi mari,serioasa...asta pana cand o sa se confunde cu zeci de alte picaturi si atunci va uita ca intr-o zi va vedea soarele.
Numai vreau sa merg singur pin ploaie...vreau sa mergem scaldati de soare si sa uitam sa fim seriosi.

Friday, February 19, 2010

O imagine interesanta


Pentru ca in jurul cafelei graviteaza din ce in ce mai multi oameni se pare ca poate fi folosita si in arta....nu numai pentru scopul ei initial..
O poza interesanta gasita pe internet

Tuesday, February 16, 2010

Amestec sentimental intr-o ceasca de cafea

Ce ar merge acum o ceasca de cafea..Si cu gandul asta pornesc la drum..un drum ce nu avea un inceput si nici un sfarsit ci doar o parte de mijloc...in care toate peisajele se amesteca ,culorile formeaza nuante,se impreuneaza ca mainile a doi indragostiti si dupa se contopesc formand una singura.Niciodata nu a avut un inceput.Nu am pornit de la un singur sentiment ci de la mai multe ce se amesteca iesind de sub forma oricarui cliseu.Pana acum 2 ore starea lipsea cu desvarsire si nu a aparut in urma unei cafele dupa cum era de asteptat ci doar la gandul acesteia ce ma facut sa ma auto-motivez si sa dau uitarii dependenta de cofeina...dar parca tot as bea una fierbinte...Stau si ma framant pe scaun incercand sa-mi dau seama de ce am chef si chiar nu imi pot da seama dar urmele luminoase a unor cuvinte infiltrate pe sub genele aproape adormite ma fac sa tresar...si aceasta stare de buna dispozitie imi revine usor dar sigur , fiecare cuvintel actionand ca un amplificator si cu toate ca acum sunt o pictura in antiteza totusi zambetul de pe fata ma tradeaza...
As vrea sa poti sa surprinzi imaginea coloristicii sufletului numai din negru si alb,sa crezi culori din nonculori sa poi sa simti ce simt si eu acum...adica nimic concret,totul amestecat dar conturat si in acelsi timp inconstient...poti?
De ce nu iti poti induce ce stare vrei?De ce suntem facuti asa?...Pentru ca ne bucuram fiecare de sponataneitatea din ochii celuilalt,de stangacia unor sentimente si apreciem fiecare gest imprevizibil facut...si cu toate ca unele gesturi nu se incadreaza la cele dragute noi le apreciem asa orbiti de imprevizibil...Vreau sa fiu mereu orbit de sentimente pentru ca mi-e frica...mi-e frica de ceva necunoscut,si daca acest necunoscut isi pune amprenta asupra mea voi deveni imprevizibil...adica dragut?Deci ,ce mai vreau?!Continui sa cred ca acum o cafea mi-ar face bine dar probabil ca daca mi-as permite acest moft scopul noptii va fi uitat...dar cine a gasit astfel de scopuri pentru zi si noapte?hmm..nu cred ca cineva stie dar toata lumea le respecta..ciudat..de ce respecti ceva ce a zis cineva pe care nu-l cunosti?Si de ce tot te intreb pe tine cand si eu ma pot intreba pe mine insumi si tot nu voi gasi un raspuns...nu voi gasi un raspuns pentru ca nu stiu...nu stiu ce simt...dar pot zice ca tu esti cafeaua ce ma face sa tresar la soneria ceasului,ce imi alunga somnul in mijloc noptii,ce ma face sa ma trezesc mereu mai devreme,ce nu ma lasa sa dorm,ce ma face sa rad in somn....vreau sa fac o crema din luna pe care sa o pot amesteca cu tine si sa te sorb incet ca pe un capucino...